bookblog.ro

Monica sufletului românesc

Scris de • 25 June 2011 • in categoria

Titlu: Această dragoste care ne leagă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1998
Numar pagini: 347
ISBN: 973-28-0835-7

Care ar fi sacrificiul suprem pe care l-ar face un om pentru a-şi salva mama? Dar, invers, o mamă pentru a salva pe cel născut din trupul ei? Despre acest raport extrem şi ingrat este vorba în fiecare rând din reconstituirea asasinatului Ecaterinei Bălăcioiu -căsătorită Lovinescu-, reconstituire efectuată de Doina Jela în volumul Această dragoste care ne leagă. Protagonistele cărţii sunt nimeni altele decât Monica Lovinescu şi mama sa, Ecaterina.

,,În noaptea de 22 spre 23 mai. Un vis, singurul premonitoriu: eram cu mama într-un oraş românesc (dar neidentificat) şi deodată m-am rătăcit de ea. Căutând-o cu din ce în ce mai mare anxietate, am dat, pe o masă de talcioc(…) de hainele ei puse la mezat. Cum întrebam înnebunită, în dreapta şi-n stânga, cineva m-a luat deoparte şi mi-a şoptit că a plecat în munţi la partizani. Cum în aceeaşi dimineaţă am primit o carte poştală de la ea m-am liniştit: nu era primul meu coşmar neanunţând de fapt nimic. După ce am reconstituit, de bine, de rău, ceea ce se întâmplase, mi-am dat seama că noaptea cu visul a fost aceea a arestării ei. Probabil că în sinea ei mă chemase în acea clipă în ajutor.’’

Doi ani mai târziu, raportaţi la acea noapte nefastă, Ecaterina Bălăcioiu se afundă în comă, în închisoare fiind, de mult lăsată fără medicamente. Considerată moartă e dusă la morgă unde se trezeşte printre cadavre. E definitiv (sic!) declarată moartă în 6 iunie 1960. Ajunge aruncată într-o groapă comună, niciodată aflată.

Însă de-ar fi trebuit să moară de mai multe ori în acelaşi fel tot n-ar fi ,,vândut-o’’ pe Monica. De fapt, asta îi incumbau ,,ei’’: că nu o cheamă în ţară pe Monica să devină colaboratoare a comuniştilor. Ecaterina Bălăcioiu va refuza, ca spre a o ,,naşte a doua oară’’. Corespondenţa răvăşitoare, de peste zece ani, dintre o fiică neliniştită, angajată în lupta anticomunistă la Paris, şi o mamă izolată într-un Bucureşti împânzit de Securitate, care şi-a pierdut statutul de soţie a lui Eugen Lovinescu şi chiar pe acela de mamă într-un fel, această corespondenţă, deci, vorbeşte enorm despre calitatea umană superioară a două femei ieşite din comun. Dorul reciproc dublat de infinitele căutări şi strategii pe care le-a efectuat Monica Lovinescu spre a-şi smulge mama din ,,lagărul bucureştean’’ sunt evidente în fiecare pagină de corespondenţă. 27 noiembrie 1956, Ecaterina Bălăcioiu către fiica sa, înainte cu un an şi jumătate de arestare: ,,Şi apoi mai avem un lucru care e magnific, dacă se poate numi lucru această dragoste mare, magnifică care ne leagă, această comunitate de idei, de sentimente, de atitudini în faţa destinului, această durere umană care purifică(…)… tu ai pus în mine dorinţa de a fi demnă de tine, de a te merita.’’

De la aflarea veştii arestării şi până în clipa morţii mamei sale, Monica Lovinescu îşi va pierde somnul şi va răscoli Parisul şi legaţiile străine ca să o poată salva. După certitudinea morţii, va începe o nouă viaţă, şi mai sacrificială, în scopul salvării unui neam întreg de-acum. În 1977, au vrut să o ucidă şi pe ea, dar se trezeşte din coma atentatului şi continuă lupta intelectuală şi jurnalistică până în jurul anului 2000.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. cristian sirb spune:

      Aș fi fost mai liniștit să fi avut și președintele Băsescu asemenea strămoși, poate că altfel aș fi primit afirmația dumnealui recentă cum că actul abdicării regelui Mihai I a fost unul de trădare.

      Mă înclin memoriei rezistenței anticomuniste și blestem descendența, actualmente de factură nouveau riche, a „clasei politice” (citește gloată, trib, hoardă) comuniste românești. Nici un cuvânt nu e de prisos pentru a rememora numele și faptele acestor oameni (care nu au folosit de exemplu semenilor lor cuprinși subit de lașitate) și care, în prezent, sunt nedreptățiți a câta oară, statul scoțându-le la mezatul public acordarea de compensații.

      Pentru „militarii” de carieră, viteji culegători de porumb patriotic, se ajung pensiile nesimțite. Pentru puținii supraviețuitori ai terorii comuniste, nu. Când e să le acordăm acestora din urmă onoarea cuvenită, statul face apel la austeritate. În schimb, îndopăm bine alcoolicii cu vipușcă.

      raspunde

      • diana spune:

        Multumesc , d-le Cristian Sarb , pentru luciditate si inteligenta ,deci , pentru bunul dv. character . Tara are nevoie de CARACTERE ! E in deriva prelungita ,din aceasta pricina ( lipsa de caractere , adica !).Sa va de D-zeu sanatate si putere !

        raspunde

    2. Zina spune:

      @ cristian sirb Nu confunda pasiunea cu patima, nu e bine pentru tine, în primul rând…

      raspunde

      • cristian sirb spune:

        Dar de unde știți că nu e bine pentru mine? EKG-urile mele-s de aviator, tensiunea la fel, niciodată nu a oscilat. Ce, o să vină legionarii să mă caute? Sau fantoma neregretatului Antonescu?

        raspunde

    3. anca giura spune:

      D-le Cristian Sîrb, a propos de ,,clase” e sigur că la analiza sângelui în laborator, toţi suntem o apă şi-un pământ. ,,Sângele albastru” se evidenţiează numai pe viu sau în cronici istorice sinonim cu demnitatea perfectă.

      Da, clasa politică de azi nu are demnitate, nu are stil, nu are tact.

      Monica Lovinescu a fost implicit produsul unei educaţii, o educaţie pentru care contau Ideile şi Valorile. D e la educaţie i s-a tras intransigenţa care ne-a ridicat în ochii Europei pe toţi.

      Apoi, recenzia mea este o mică picătură în ocean pentru ca generaţia celor de 18-20 de ani astăzi să ştie că avem şi noi eroismele noastre. Să nu le fie ruşine, să poată ţine fruntea sus, poate nu la fel de sus ca polonezii, cehii etc.

      raspunde

    4. cristian sirb spune:

      Ei bine, eu inca ma incapatinez sa cred in clase, in ierarhii. Litri de singe albastru inca mai curg pe lumea asta, prin diverse artere, vene si capilare. Sunt speranta mea acesti litri!

      Analizele de laborator nu ma intereseaza in determinarea nobletei, asa cum nu ma intereseaza nici statisticile sau sondajele de opinie despre gradul de simpatie pe care il mai isca nobilimea (cit mai e).

      Nobil ramine si MS regele Mihai I (nu noi ii putem retrage sau acorda statutul acesta), nobila este si d-na Lovinescu, odihneasca-se in pace (mama d-nei Monica Lovinescu).

      Temporar si temperat, am avut si noi eroismele noastre, drept este. Pacat elitele eroice ca nu au fost urmate, in exemplul lor, si de plebe.

      raspunde

    5. anca giura spune:

      Merci, Zina, gura păcătosului adevăr grăieşte( mă refer la mine, desigur). O lume cu mai puţine laşităţi, va fi o lume mai bună, garantat. Încerc să mi le împuţinez pe ale mele măcar ( laşităţi). :)

      raspunde

    6. doina jela spune:

      Draga doamna Anca Giura,

      Am descoperit acum recenzia dvs. si m-am bucurat ca la aproape 7 ani de la ultima editie a cartii mele, inca o mai descopera cate cineva. As vrea sa va semnalez ca la Humanitas a aparut un prim volum din ravasitoarele scrisori ale Ecaterinei Bălăcioiu că tre fiica ei. E o editie frumos facuta. Urmează alte doua.
      Ganduri bune, dj

      raspunde

    7. anca giura spune:

      Dragă doamnă Doina Jela, mă bucur că mi-aţi scris şi că mi-aţi semnalat apariţiile Humanitas. Chiar dacă se va întâmpla mai cu întârziere, voi ajunge la ele.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro