bookblog.ro

Mai spirituali decât noi, creştinii primului mileniu

Scris de • 26 July 2012 • in categoria

Titlu: Elenic şi creştin în viaţa spirituală a Bizanţului timpuriu
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 144
ISBN: 978-606-579-332-3

În lanţul trofic al culturii mondiale, perioadele nu s-au succedat nicicând precum verigile bine delimitate ale unui colan. Întotdeauna au existat întrepătrunderi între o epocă şi alta, lupte ideologice şi filozofice care uneori au durat chiar secole.

,,Din străvechi timpuri, chiar din vremea filosofilor ionieni ai naturii, gândirea greacă este preocupată să găsească un principiu unic, primordial, simplu din care mai apoi (...) poate fi dedusă multiplicitatea fenomenlor diferenţiate.’’ Sau cum se-ntreabă Plotin în ale sale Enneade cum a fost posibil ca Unul primordial să se multiplice? Nu este oare aceasta, neschimbată, şi problematica ştiinţei de azi?

Cu certitudine atunci când creştinismul începe să prindă rădăcini în spaţiul Mediteranei şi al Răsăritului, principiul său unic a generat multiplul ereziilor. Iar cel mai greu de creştinat n-a fost poporul cel trecând de la zei la Dumnezeul creştin, ci tocmai, aţi ghicit, intelectualii vremii: filozofii. Dar spre secolul al optulea ereziile s-au limpezit, s-au autodizolvat. Ceeea ce a rămas stabil însă a fost metamorfozarea, grefarea neoplatonismului în religia creştină.

Atunci când corpul omului antic a ajuns a fi acoperit de austerele veşminte bizantine, când sculptura greacă impudică s-a dat înapoi făcând loc mozaicului religios cu figuri sobre, reflexive, mistice, lucrurile nu s-au întâmplat de azi pe mâine. A fost necesară o luptă ideatică între cărturarii vremii, cunoscători rafinaţi ai filozofiei greceşti şi deopotrivă susţinători ai creştinismului timpuriu. Pe fondul acestei dialectici au înflorit ereziile: origenismul, arianismul, nestorianismul, monofizitismul, iconoclasmul şamd.

Profesor la Universitatea din Cluj în anii patruzeci, intelectual rasat, tatăl său fiind Preşedintele Consiliului de Miniştri de la Budapesta, iar mama o nobilă austriacă, născut catolic şi dedicat benevol Răsăritului cultural, Endre v. Ivánka – autorul studiului Elenic şi creştin în viaţa spirituală a Bizanţului timpuriu este un erudit puţin cunoscut la noi în afara cercurilor de filozofi, orientalişti, teologi. Studiul său admirabil documentat despre începutul filozofic şi eretic al Bizanţului se dovedeşte însă provocator pentru cititorii săi de azi. De ce ne-ar interesa pe noi oamenii prezentului ereziile azi fosilizate ale Bizanţului? Răspunsul este simplu: ele rămân parte integrantă a Bizanţului însuşi, perioadă fascinată prin secretele-i bine păzite, prin ardoarea teologică a Sfinţilor Părinţi şi prin dezbaterile celebre asupra icoanei, ale imaginii, ale idolatriei.

  • Plusuri

    Este un studiu academic, veritabilă exegeză de filozofie creştină, filologie greco-latină, istorie.

  • Minusuri

    Rămâne greu accesibil neofiţilor în istoria religiei creştin-răsăritene.

  • Recomandari

    Specialiştilor în cultura greco-latină, în dogmatică, în filozofia religiilor, în orientalistică.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. tibi spune:

    E firesc că intelectualii au fost cel mai greu de creştinat; ei si-au pus şi işi pun mereu întrebări. Asta e menirea lor!Un intelectual ai vremurilor noastre ce şi-a pus mereu intrebări legate de creştinism si nu numai- a fost Andrei Scrima! Daca l-ai citit sau îl vei citi, vei înţelege!!!

    raspunde

    • De ce nu... spune:

      Andre Scrima este, din pacate, receptat prin intermediul mofturilor de tip NEC. Este un autor care are pecetea acestei societati. Nu stiu daca adevaratul Scrima este cel prezentat de Humanitas, dar, oricum, viitorul va arata cat are si cat nu dreptate. Vom vedea.

      raspunde

  2. De ce nu... spune:

    Fa un efort!

    raspunde

  3. tibi spune:

    Ma ocup cu lucruri serioase, nu cu mofturi!Andrei Scrima si Rugul aprins nu sunt mofturi, doar momente de înaltă spiritualitate, din păcate tragice din istoria noastră recentă. Caută să întelegi acestlucru!!!

    raspunde

  4. De ce nu... spune:

    Cred ca am fost inteles gresit. Nu Andrei Scrima si Rugul Aprins sunt mofturi. Moft, un cuvant nu foarte nimerit, recunosc, este modul in care acest fenomen impreuna cu acest om este prezentat de unii NEC-isti. E vorba de o diluare considerabila a continutului bisericesc. Pe de alta parte, Bartolomeu Anania, in Memoriile sale, da cateva marturii despre Andrei Scrima, personale, dar si ale altora, in care vedem si o alta latura a existentie acestuia. Nu vreau sa trag concluzii, fiecare poate face asta in felul sau mergand la textele vizate de mine (vezi: Valeriu Anania, Memorii, Polirom, 2008, pp. 424, 578-580, 680).

    raspunde

    • tibi spune:

      O sa citesc memoriile lui Anania, desi cu strangere de inima; trecutul lui nebulos a starnit multe controverse. Vreau sa cunosc si motivatiile sale.

      raspunde

  5. De ce nu... spune:

    Daca le citesti ca pe un document, atunci nu ai de ce sa ai strangere de inima; daca o faci doar din perspectiva etichetei care i-a fost pusa, atunci vei avea cu siguranta.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro