Titlu: Pe urmele lui Pablo Escobar. Uciderea celui mai periculos baron al drogurilor
Autor: Mark Bowden
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Adriana Bădescu
Numar pagini: 416
ISBN: 978-606-088-915-1

Pe urmele lui Pablo Escobar, cartea scrisă de Mark Bowden, este, probabil, una dintre cele mai solide, tensionate și incomode (dar nu într-un sens negativ) cărți de non-ficțiune despre războiul drogurilor pe care le-am citit până acum.

Ce mi-a plăcut foarte mult? În primul rând, faptul că Mark Bowden nu a picat în tentația „mitologizării” facile, dat fiind faptul că subiectul cărții, Pablo Escobar, este deja saturat de (supra)reprezentări culturale, cinematografice, hollywoodiene șamd. Nu poți contesta munca de documentare făcută de Bowden în scrierea cărții - o carte foarte densă, foarte bine documentată și profund politică.

O carte care depășește clișeul „gangsterului toxic” care a fost Escobar și reușește să transforme povestea într-un studiu despre stat, despre violență, corupție și compromisuri morale făcute fără nicio reținere. Am adorat fiecare pagină!

Prima parte a cărții urmărește ascensiunea lui Escobar, dar nu într-o manieră neapărat intimă sau personală. Simți imediat că Bowden nu este interesat să-i romantizeze biografia, să-l „umanizeze” excesiv sau, dimpotrivă, să-l „condamne” instant pe Escobar. Cititorul află detalii privitoare la originile sale modeste, la familia lui, la momentul pătrunderii în lumea traficului de droguri. Apoi, ni se prezintă ascensiunea practic fulgerătoare în cadrul cartelului Medellín, precum și scurta (și de-a dreptul bizara!) sa carieră politică. Totul scris într-o manieră accesibilă, iar la sfârșit rămâi cu imaginea clară: Escobar este un actor criminal de anvergură mondială și un important factor de destabilizare națională, nicidecum o figură tragică, cineva care nu a avut șansele de a face alte alegeri.

Da, autorul vorbește despre opulența lui Escobar, despre gusturile sale selecte, despre relațiile cu femei foarte tinere și paradoxul unui om care face miliarde din produse ilegale fără a le consuma (cel puțin până în punctul dependenței). Dar, de fapt, reflectorul cade asupra repercursiunilor pe care acțiunile lui Pablo Escobar le-au avut asupra Columbiei: teroarea, crima organizată, corupția, paralizia instituțională, starea generală amorțeală. Foarte interesant mi s-a părut și modul în care autorul descrie relația (cel puțin) fluctuantă dintre Pablo Escobar și populația săracă.

Pentru o vreme, ne este înfățișat drept „un Robin Hood” modern, care investește bani (murdari, în esență) în locuințe, terenuri de sport și infrastructură. Totuși, Mark Bowden nu pică în această capcană care l-ar putea desena pe Escobar ca o figură ceva mai pozitivă: autorul ne arată cât de fragil și mai ales condiționat este acest capital de imagine. De ce? Pentru că, odată cu escaladarea atentatelor, a bombelor și a execuțiilor publice, sprijinul popular se erodează rapid. Caritatea pe care Escobar o afișa nu mai poate compensa, în acest punct, teama generalizată.

În a doua parte a cărții, accentul pică asupra forțelor de ordine și asupra aparatului de stat columbian care, cu resurse limitate și presiune constantă, încearcă să-l captureze pe Escobar. Mie, unul, partea aceasta mi-a plăcut cel mai mult fiindcă a căpătat valențele unui adevărat thriller. Practic, a devenit sufocantă, dar într-un sens bun: judecători asasinați și polițiști mituiți sau executați, funcționari lacomi, oameni dominați de frică. Bowden ne descrie un sistem în care, ca atare, moarte devine un instrument administrativ. Hugo Martínez, este un personaj-cheie în carte, prezentat ca o raritate: incoruptibilul care nu prea are ce căuta într-un astfel de sistem bolnav.

În jurul lui Hugo Martínez se coagulează o unitate dedicată exclusiv capturării lui Escobar. Ca cititor, efectiv simți oboseala celor din unitate, frustrările lor, rutina deprimantă și deseori fără rezultate a unei vânători care pare fără sfârșit. Supravegherea constantă, pistele false, eșecurile, trădările, minciunile - toate acestea dau unei cărți de non-ficțiune ceva dintr-un thriller dintr-ăla bun, care te ține acolo fiindcă vrei să afli ce urmează să se mai întâmple și cum se va termina totul (chiar dacă, în cazul de față, știi de la bun început). Pe măsură ce statul columbian se dovedește incapabil să gestioneze cu resurse propriii situația, intră în scenă... Statele Unite.

Bowden descrie cu mare finețe „schimbarea de paradigmă”, pentru că Escobar, dincolo de a fi un traficant reputat în Columbia, devine o amenințare la adresa securității americane. Această redefinire justifică implicarea masivă a agențiilor americane - DEA, CIA, NSA, unități militare speciale și sofisticat echipate, mult mai capabile să-l prindă pe Escobar. Aici, iarăși, Bowden nu simplifică lucrurile: insistă asupra confuziei, suprapunerilor de competențe și, trebuie spus, asupra ambiguității legale. Oficial, americanii ar fi pus la dispoziția echipelor columbiene „doar consultanță și suport tehnic”. Neoficial, participarea directă a acestora la prinderea lui Escobar a avut loc.

Cazul Los Pepes - gruparea de justițiari care vânează apropiații lui Escobar - este emblematic. Deși se pretinde ca fiind independentă, este evident că beneficiază de informații din interiorul forțelor de ordine și, de asemenea, că are legături cu cartelul rivali din Cali. Faptul că autoritățile columbiene și americane tolerează (sau ignoră?!) acest lucru, ridică întrebări incomode despre limitele statului de drept atunci când scopul este unul „nobil”: eliminarea unei (potențiale) amenințări. Deși toată lumea știe cum se termină toată această vânătoare, ultimele capitole sunt de un remarcabil suspans. Bowden a avut inspirația de a face inevitabilul să pară, până în ultimul moment, incert.

Totuși, tot ceea ce s-a întâmplat a lăsat urme adânci: mii de morți, instituții compromise și cu încredere deficitară din partea columbienilor, precedente periculoase. Capitolul de final, cel dedicat consecințelor, nu trebuie trecut cu vederea; aflăm că moartea unui om, chiar dacă unul extrem de renumit și influent, nu înseamnă nici pe departe dispariția fenomenului. Cartelurile se transformă, violența continuă, iar problemele - enorm de multe, și de diferite naturi - se perpetuează. Pe urmele lui Pablo Escobar. Uciderea celui mai periculos baron al drogurilor este o carte pe care o recomand cu mare, mare încredere!

Text scris de Andrei Cioată.