Titlu: Carrie
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mihnea Columbeanu
Numar pagini: 192
ISBN: 978-606-579-229-6

Poveştile de groază îşi exercită mereu fascinația asupra noastră.

Stephen King are o capacitate extraordinară de a crea personaje. Întâmplările care au loc în toate poveştile sale n-ar avea acelaşi farmec, acelaşi impact, dacă personajele n-ar fi atât de clar conturate, cu o imagine fizică, emoțională şi psihică atât de real redate. Desigur că fiecare dintre ele are un viciu, o spaimă ascunsă, un secret ruşinos sau o amintire reprimată, sechele, obsesii, puteri supranaturale sau pur şi simplu o doagă lipsă. Însă asta nu le face mai puţin reale. De asemenea, societatea americană pe care King o redă este una foarte apropiată de cea reală, afirmație susținută chiar de autor în mai multe din interviurile şi cărțile sale.

Carrie este primul roman publicat al lui Stephen King, în 1974. Prin comparație cu scrierile sale mai târzii, acesta e destul de slăbuţ, reuşind totuşi să capteze. Povestea este una relativ simplă, la fel ca toate poveştile sale, în care oameni ce par perfect normali, asemeni oricăror alți oameni, au parte de evenimente ciudate care scot la iveală secrete bine păzite, slăbiciuni care scapă de sub control sau puteri supranaturale, cum este cazul în Carrie. Cred că toţi fanii lui King cunosc măiestria cu care acesta reușește să creeze o fisură în realitate, transformând o zi obişnuită sau un trai tihnit într-o poveste senzațională, o luptă între bine şi rău care te ţine cu sufletul la gura, doar prin adăugarea câtorva ingrediente simple care provoacă teroare, dezastru şi vărsări de sânge. Frica – pe care acesta o strecoară în sufletul cititorului – este bagheta sa magică.

Povestea începe în vestiarul unui liceu când Carrie (Carietta) White are prima menstruaţie ajungând astfel bătaia de joc a colegelor sale, care nu îşi dau seama că biata fată nici măcar nu ştie ce i se întâmplă. Această întâmplare nu este singurul motiv pentru care Carrie este bătaia de joc a liceului, deoarece colegii ei o tachinează şi o necăjesc încontinuu pentru felul în care se îmbracă, pentru religia ei şi pentru simplul fapt că nu este o frumusețe. Nimic nou sub soare într-un liceu american. Dar sărmana ființă nu scapă de chinuri nici când merge acasă deoarece mama ei, o fanatică religioasă dezaxată, o terorizează în fel şi chip. Carrie descoperă că are anumite puteri care par să-şi facă de cap atunci cănd este emoţionată, speriată sau furioasă, însă nu reuşeşte să şi le controleze. Învată totuşi să facă acest lucru la balul de absolvire al liceului, unde o colegă răutăcioasă împreună cu prietenul ei îi joacă o festă murdară. La propriu. Rușinea şi durerea provocate de acest incident o fac să se dezlănțuie distrugând jumătate din oraş cu ajutorul puterilor sale telekinetice.

Acesta este romanul prezentat în linii (foarte) mari. Nu vreau să intru în detalii distrugând astfel plăcerea cititorului de-a descoperi pe cont propriu ce se întâmplă, când şi de ce. Pentru că această carte merită citită chiar şi pentru a savura măiestria de povestitor a lui Stephen King.

Vreau cartea Carrie

• Plusuri

  personaje atât de reale încât par palpabile, suspansul

• Recomandari

  celor care ştiu să savureze un roman bine scris care îţi face pielea de găină