Trebuie să vorbim despre Kevin

Titlu: Trebuie să vorbim despre Kevin
Autor: Lionel Shriver
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ioana Predoiu, Ioana Vilcu
Numar pagini: 517
ISBN: 978-973-88759-0-6

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

În acest roman epistolar, Lionel Shriver (pe numele ei adevărat Margaret Ann Shriver) încearcă să răspundă unei întrebări care nu a încetat să-i frământe pe părinţii de pretutindeni: cât de responsabili sunt ei de acţiunile copiilor lor? A declanşat o vorbă sau un gest al meu fiara care se dovedeşte a fi fiul meu? Ar fi trebuit să fiu mai atent sau poate, dimpotrivă, mi-am copleşit copilul cu prea multă afecţiune? Sunt vinovat pentru comportamentul lui?

Scrisorile introspective ale Evei Khatchadourian către fostul său soţ, Franklin, sunt o disecţie ale vieţii sale de familie, de la apariţia în scenă a fiului ei, Kevin, şi până după ce acesta, adolescent, comite o crimă asemănătoare masacrului de la Colombine, în care îşi ucide cu sânge rece câţiva colegi, o profesoară şi un angajat al cantinei şcolii. Nu este vorba despre o predică la adresa portului de armă (Kevin, de fapt, nu-şi ucide colegii cu o armă de foc), ci îngrijorarea sinceră a unei mame care se vede pusă în faţa unei situaţii oribile şi întrebându-se dacă nu cumva aceasta este rezultatul calităţilor ei deficitare de mamă şi, mai ales, a faptului că, încă de la început, a avut sentimente contradictorii cu privire la maternitate. Căci şocant - şi pentru ea şi pentru noi - este că se poate întâmpla ca o mamă să nu simtă nicio emoţie în faţa propriului copil, sau mai mult, chiar să-l displacă. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Salon de frumuseţe

0
Autor: Mario Bellatin
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2009
Traducere şi postfaţă: Ilinca Ilian
174 pagini
ISBN: 978-973-1984-17-9
(ediţia în limba engleză aici)

Mario Bellatin este unul din scriitorii pentru care convenţiile prozei sunt prea strîmte: creativ, inovator, nonconformist, el se află în căutarea unui limbaj propriu, care să îl exprime pe deplin. Urmările acestui vis auctorial (de a rupe legăturile textului cu tradiţia literară, cu biografia autorului, cu logica realului) se pot citi în cele două micro-romane cuprinse în Salon de frumuseţe. Lecţii pentru un iepure mort.

Din punctul meu de vedere, contează mai puţin dacă autorul intenţionează să-şi stabilească propriul punct zero al scrisului sau încearcă o subtilă autodistrugere. Cele două romane pe care le-am citit sunt destul de convingătoare pentru a recomanda acest amestec de minimalism şi text-instalaţie sau text-happening. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Oglinda lumii. O nouă istorie a artei

0
Autor: Julian Bell
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2007
Traducători: Bogdan Lepădatu, Tania Şiperco, Adrian Buz, Valentin Sălăgeanu
496 pagini
ISBN: 978-973-88392-0-5
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

O povesteee

Serios, cine ar vrea să citească o cărţulie de 500 de pagini despre artă? Desigur, oamenii pasionaţi, cei care lucrează în domeniu- în orice caz, targetul e mic. Dacă însă vrei ca mai multă lume să îţi citească enciclopedia, e clar că îţi trebuie o abordare diferită. Cum ar fi deci să scrii o poveste de 500 de pagini în format A4?

Da, o poveste despre lume. O poveste care să facă o legătură între miile de ani de creaţie şi între toate continentele. O carte care să explice "de ce felul în care sunt făcute diferite obiecte se modifică în funcţie de timp şi spaţiu geografic." [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Sora Katiei

0Autor: Andrés Barba
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Luminiţa Voina-Răuţ
182 pagini
ISBN:978-973-7984-12-4

Andrés Barba este un scriitor de 35 de ani, născut la Madrid, cu studii de filologie şi filosofie, iar Sora Katiei a apărut pe când el avea doar 26 de ani, acesta fiind al doilea roman al său. Cu aceste date preliminare, nu puteam să nu fiu curioasă în legătură cu această carte, mai ales că un scriitor celebru, Mario Vargas Llosa, îl lăudase pentru definirea perfectă a lumii sale ficţionale. Şi mai era ceva: cum ar fi putut un bărbat tânăr să zugrăvească un întreg univers din perspectiva unei puştoaice de 14 ani?

Sora Katiei ne introduce într-o lume perversă, în care accesele de duioşie sunt retezate crunt şi, în acelaşi timp, luate ca pe un bun veşnic. Nu poţi să rămâi impasibil în faţa revărsării de bunătate într-o lume care ar legitima, de fapt, contrariul. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Prin faţa ochilor

0
Autor: Laura Kasischke
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Luana Schidu
272 pagini
ISBN:978-973-88758-5-2

Deşi scris la rece, într-un ritm egal, romanul Prin faţa ochilor este o poveste cu morală. Ar putea suna, pe scurt, astfel: toate greşelile cool din tinereţe se întorc să-ţi bîntuie viaţa adultă. Cel puţin, aşa i se întîmplă Dianei, "o mamă din clasa de mijloc", cu o viaţă paşnică, lipsită de evenimente.

Tabloul idilic contrastează cu adolescenţa Dianei, din care citim fragmente, frînturi, scene destul de obişnuite pentru profilul de "adolescentă rebelă", aşa cum îl ştim din filme, alte cărţi sau viaţa reală: un tatuaj, flirturi neruşinate, o prietenă cu care se află în simbioză, veri toride, un avort. Evenimentul bonus îl reprezintă crima la care este martoră, împreună cu prietena ei cea mai bună: un coleg de-al lor intră în liceu cu o armă şi împuşcă orice îi iese în cale. De altfel, această scenă reprezintă miezul vinovăţiei şi dezintegrării psihice de mai tîrziu. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Transgresiuni.Ofensele artei

0
Autor: Anthony Julius
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Tania Siperco
272 pagini
ediţie cartonată
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Substituenţii criticului

Ne putem oare imagina critica şi obiectul ei, opera de artă ca două lucruri distincte din realitate sau trebuie să le vedem ca o singură realitate cu două faţete? Oricum ar fi, bi sau unidimensională, să remarc posibilul caracter al ei antitetic - opera vorbeşte despre frumuseţile / defectele unei realităţi, critica despre frumuseţile / urâţeniile operei. Frumuseţile realităţii diferă de frumuseţile artistice. Prin urmare azi nu mai ajunge perechea de ochi mărturisitoare sau imaginativă, ci este necesar şi decodorul de lectură, situaţionistul unei valori culturale. Respectiv, o operă o citim cu ajutorul autorului şi a criticului ei. E adevărat, rolul criticului pare să-l joace multă lume. Este substituit mai ales de editori, de prieteni, de gura lumii, de modă. Totuşi criticul este sursa acestor iradieri lingvistice. Opera nevalorizată critic dispare în neant, chiar dacă la apariţia ei poate avea un oarecare succes de public. Odată ce-i trece efectul de noutate, ajunge în concurenţă eternă cu milioanele de alte opere apărute sau pe cale de apariţie şi tăria ei, valoarea, numai vocile critice o vor putea sesiza. Substituenţii criticului au nevoie permanent de provocări, stau sub eterna zodie a noului, aşa că vor trăda opera ajunsă învechită, fără regrete.

Strigătul de-a surda

Într-un fel, e un proces revoltător. Oare tot acel torent de creaţie să fie până la urmă destinat urechilor celor lungi ale criticului? Obtuzităţii sale, academismului său răsuflat, clasificărilor sale de doi bani. Autorul strigă: eu dau viaţă şi operez cu elemente de viaţă, de aceea nu mă interesează decât marele public, cel care trăieşte, prin care bubuie aceeaşi misterioasă vitalitate. [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Pupici pupici

0
Autor: Selma Madine
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2009
28 pagini
ISBN: 978-973-1984-38-4

Ziceam şi la o recenzie anterioară (tot pentru copii, adică) că aceste cărţi sunt pentru acei părinţi ai căror copii parcă nu mai ştiu ce este copilăria, nu se mai joacă, ard etapele, vor să fie mari prea repede. Mă tem că n-am fost destul de clară: nu aşteptaţi ca micuţul dumneavoastră să prindă gustul calculatorului, al jocurilor violente, al obişnuinţei de a sta cu orele în faţa unui monitor: obişnuiţi-l mai degrabă, de la început, cu poveşti frumoase, cu desene bine făcute, aveţi de unde alege!

Pupici, pupici este realizată de o ilustratoare originară din Hong Kong care acum trăieşte în Franţa, Selma Mandine. Poate că titlul v-a făcut puţin să tresăriţi, amintindu-vă de un tic verbal foarte la modă, dar totul e atât de liniştitor încât veţi uita imediat asociaţiile preliminare. Iar dacă v-aţi amintit cumva de scenele din filme în care băieţeilor şi fetiţelor le era teamă să meargă în vizită cu părinţii lor de teama sărutărilor primite de la diverse mătuşi, uitaţi-le şi pe acelea. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!