Arta la zid

Titlu: Arta la zid
Autor: Bansky
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Valentin Sălăgeanu
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-1984-19-3

Numele de Banksy l-am întâlnit pentru prima dată pe coperta albumului Wall and Piece - Arta la zid. Cum sunt obişnuită cu operele expuse în galerii, printre care te plimbi având alături la dispoziţie note explicative, perspectiva mea asupra a ceea ce înseamnă artă este în mare parte tradiţionalistă. În contextul de faţă, acest lucru se mai poate traduce şi spunând că ceea ce ştiu despre arta graffiti-urilor este extrem limitat.

Aşadar, ce înseamnă arta la zid şi cine se ocupă de ea? Operele lui Bansky sunt mult mai cunoscute decât autorul lor. Deşi este de peste zece ani o "legendă urbană", temele lui recurente fiind inconfundabile, identitatea sa rămâne un mister. Nu ni se dă o explicaţie pentru asta, dar motivul nu e greu de ghicit: Bansky consideră că identitatea unui om e irelevantă pentru ceea ce vrea să spună arta lui. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Arta japoneză

Titlu: Arta japoneză
Autor: Tomoko Sato
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Mădălina Tureatcă
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-1984-11-7

Recunosc că, în ceea ce priveşte arta vizuală, atenţia mea s-a concentrat predominant asupra celei Occidentale. Astfel că, pentru cineva care nu a fost iniţiat în arta Orientală, albumul celor de la Vellant este binevenit.

Punând la dispoziţia cititorului o serie de douăzeci de planşe şi lucrări, cartea îşi propune să prezinte principalele stiluri şi tehnici de lucru din epoca Edo, "unică din punct de vedere social şi istoric". De ce este epoca Edo unică? În primul rând pentru că în cei 260 de ani între care se desfăşoară (1603 - 1868) shogunatul Tokugawa a reuşit să menţină pacea. Detaliul este important deoarece Japonia, chiar dacă era izolată din punct de vedere politic, fiind cunoscută ca o societate controlată cu stricteţe, a putut să desfăşoare un studiu al culturii Occidentale. Lucrul acesta se reflectă în opere, vizibil cel mai mult spre sfârşitul perioadei când unele reprezentări necesitau cunoştinţe în domeniul medical (precum în cazul scheletului de viziune aproape suprarealistă creat de Kuniyoshi). Poezia imaginii nu este uitată, ci din contră e sporită de sursele de inspiraţie ale autorilor. Un exemplu ar fi paravanele lui Korin, inspirate din "Povestirile lui Ise". [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Prinţese date uitării sau necunoscute

0
Autori: Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Şerban Foarţă
91 pagini
ISBN: 978-973-88392-1-2

Nu sunt o prinţesă, prin urmare, cuvîntul meu nu e lege, dar dacă nu v-aţi delectat cu această carte încă, e imperios să o căutaţi şi să o citiţi. Este un obiect de artă, de ilustraţiile detaliate n-o să vă puteţi sătura, iar versurile potrivite lor, ce să mai spun - sunt un deliciu! De citit pe nerăsuflate întîi, iar apoi cu migală (şi uneori cu lupa, fiindcă scrisul din unele ilustraţii învinge şi cea mai ageră privire).

Acest îndreptar cu şi pentru prinţese provoacă, la copiii la care ajunge, mult mai mult imaginaţia faţă de industria prinţeselor Barbie şi a altor zîne de carton. Făcînd referire şi la personaje celebre, precum Albă-ca-Zăpadă sau Cenuşăreasa, cartea aduce eventualilor privitori/cititori mai mici o suită de prinţese, care mai de care mai mofturoase, mai delicate şi mai diafane (cu cîteva excepţii gurmande, războinice sau de-a dreptul rele). Cartea prezintă şi un ghid prin lumea prinţeselor, fantezist, cu un umor fin: este o călătorie fastuoasă printre ideile generale despre prinţese, la care se adaugă cîteva mai neobişnuite. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Suprarealiştii

Autor: Laura Thomson
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Simina Lazăr
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-1984-0807

src="http://www.bookblog.ro/poze/cumpara.jpg" alt="Cumpără cartea" />

Curentul suprearealist este un stil artistic şi o mişcare culturală înfiinţat în anii '20 de André Breton, inspirat de poetul francez Guillaume Apollinaire, cel care a folosit acest cuvânt pentru prima dată. În Manifestul suprarealismului, Breton creiona reperele acestui curent, caracterizat de totala libertate de expresie, explorarea subconştientului în vederea creării unei arte care să treacă dincolo de logica înţelegerii. Influenţaţi de lucrările psihanalitice ale lui Freud şi Jung, artiştii suprarealişti au creat pe baza asociaţiilor celor mai diverse, adeseori sub influenţa viselor lor, suprarealismul fiind un automatism psihic, în afara esteticului sau moralei, în afara oricărui tip de constrângeri.

Suprarealiştii nu-mi erau străini înainte de citirea acestei cărţi, mai ales pentru că unul dintre pictorii mei preferaţi, René Magritte, face parte din acest curent. Ce m-a mirat, şi în acelaşi timp, m-a bucurat, însă, a fost că lucrările prezentate nu sunt, per total, cele mai cunoscute ale artiştilor respectivi. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Afluenza

Titlu: Afluenza
Autor: Oliver James
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ciprian Şiulea
Numar pagini: 519
ISBN: 978-973-1984-28-5

Într-unul din eseurile din a sa Sclavii fericiţi. Lumea văzută din Silicon Valley, Ovidiu Hurduzeu trage un semnal de alarmă cu privire la pericolul exercitat de comunitatea consumeristă asupra societăţii post-decembriste române: "Consumând, abordăm o atitudine, dăm un anumit sens existenţei noastre, ne plasăm într-o anumită poziţie socială.["] Mai mult, individul îşi defineşte identitatea prin adoptarea unui fel de viaţă, lifestyle, bazat pe materialismul societăţii de consum. În această situaţie, banul va deveni ţinta, bunul suprem, individul definindu-se doar prin acumularea de produse.

Afluenza vorbeşte şi ea despre primejdiile la care se supune cumpărătorul avid într-o societate care legitimează făţiş practica lui A avea în detrimentul lui A fi. Ajunsă la pagina 30, aveam impresia că oamenii prezentaţi de psihologul Oliver James sunt atât de departe de mine precum boşimanii din Botswana sau femeile Padaung din Thailanda, iar eticheta de "workaholic" părea un termen atât de puţin adecvat pentru a-i zugrăvi pe aceşti roboţi care se extenuează muncind"pentru nimic! [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Arhitectura fericirii

Titlu: Arhitectura fericirii
Autor: Alain de Botton
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ema Stere
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-7984-23-0

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

"Construim aşa cum scriem: pentru a ţine socoteala lucrurilor care contează pentru noi". Cât timp am citit cartea aceasta, îmi venea din când în când să-mi ridic privirea să văd cam ce s-ar putea spune despre mine după felul cum mi-este aranjată camera. Locuind într-un apartament închiriat, trăsăturile mele n-ar avea cum să se vadă decât în felul în care am folosit mobilierul pentru a fi într-o cât mai mare concordanţă cu ceea ce îmi imaginez şi ştiu despre mine.

Pornind de la idea că ne construim şi ne decorăm spaţiile de locuit în funcţie de ceea ce suntem în mod ideal, Alain de Botton ne introduce în "arta secretă de a ne decora viaţa" şi în felul cum arhitectura (casele noastre şi ale altora) ne pot vorbi despre fericire. Asta în timp ce filosofii au condamnat nevoia de "împodobire", considerând că starea de bine nu are niciun fel de legătură cu materialul şi vizibilul. Psihologic vorbind însă, capacitatea de te lega de lucruri atrăgătoare, chiar dacă ele sunt fragile şi vremelnice, este un semn de bunăstare psihică. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Arhitectura modernă

Titlu: Arhitectura modernă
Autor: Jeremy Harwood, David Boyle, Anthony Hassell
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ovidiu Miron
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-1984-09-4

Cândva prin clasa a 9-a mi se pare, am văzut prima oară o fotografie a unui colţ din Sagrada Familia. Habar nu aveam cine e Gaudi, despre stilul gotic sau Art Nouveau ştiam doar puţin mai mult, iar clădirile nu erau în topul lucrurilor pe care le admiram. Însă din momentul acela am visat să ajung la Barcelona să văd catedrala căreia Gaudi i-a dedicat aproape întreaga sa viaţă. Nu ştiu de ce nu am ajuns încă, până la urmă nu este aşa de greu să ajungi acolo- însă analizând situaţia cred că mi-e puţin teamă să nu îmi pierd obiectul visării :) .

Până să îmi pice în mână Arhitectura modernă nu puteam arăta cu degetul (deşi nu e frumos) motivul pentru care există atâtea cărţi despre această ramură a artei sau pentru care se face atâta tam-tam pe seama ei- e greu, bineînţeles, să construieşti o clădire care să nu arate ca o cutie de chibrituri, însă de aici până la a avea proprii critici mi s-a părut un drum cam lung. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!