„Încă simt pe piele apăsarea caldă a degetelor sale. Ceva nu e deloc în regulă cu mine dacă doresc ceea ce urăsc, dacă doresc pe cineva care mă dispreţuieşte, cu toate că şi el mă doreşte pe mine. Singura mea alinare e faptul că nu ştie ce simt.”
Citisem acum ceva timp primul volum, şi anume Prinţul nemilos şi m-a atras ideea să citesc şi a doua carte a seriei numită „Făpturile văzduhului”. Mi-au rămas în minte personajele cumva atipice şi o lume în care binele se intercala cu răul într-un mod tulburător. Acţiunea se petrece într-o lume a zânelor, zâne care sunt diferite de ceea ce cunoaştem noi din poveşti. Ele sunt personaje răutăcioase şi crude, care desconsideră specia umană. Judecă slăbiciunea şi vulnerabilitatea oamenilor, le place să îi farmece cu nişte prafuri magice şi să râdă de neputinţa lor. [Citeste tot Articolul]
Nu sunt neapărat o fană a genului Young Adult, ci mă simt mai apropiată de stilul fantasy. Asta m-a determinat să citesc „Prințul nemilos”, deși am observat pe parcurs că este mai puternică amprenta YA. Fantasticul se rezumă la lumea zânelor, cu diversele ei specii, greu de pronunțat și de ținut minte.
Citeam în alte recenzii că unii cititori au rămas surprinși de faptul că aceste zâne sunt malefice, răutăcioase, periculoase. Poate și eu aș fi rămas la fel de surprinsă dacă nu aș fi citit cartea „Fairy Art, Artists & Inspirations”, de Iain Zaczek. Aici, aflăm că înainte ca ideea de zână să fie asociată cu binele și ajutorul oferit muritorilor, zânele erau considerate ființe viclene, care atrăgeau oamenii în hore interminabile, din care aceștia nu puteau ieși, prinși într-o vrajă care îi priva de libertate. De asemenea, ele obișnuiau să răpească bebeluși umani și se distrau necăjind animalele. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro