Titlu: Prințul nemilos
Autor: Holly Black
Rating:
Editura: Storia Books
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Bogdan Voiculescu
Numar pagini: 423
ISBN: 978-606-94493-4-9

Nu sunt neapărat o fană a genului Young Adult, ci mă simt mai apropiată de stilul fantasy. Asta m-a determinat să citesc „Prințul nemilos”, deși am observat pe parcurs că este mai puternică amprenta YA. Fantasticul se rezumă la lumea zânelor, cu diversele ei specii, greu de pronunțat și de ținut minte.

Citeam în alte recenzii că unii cititori au rămas surprinși de faptul că aceste zâne sunt malefice, răutăcioase, periculoase. Poate și eu aș fi rămas la fel de surprinsă dacă nu aș fi citit cartea „Fairy Art, Artists & Inspirations”, de Iain Zaczek. Aici, aflăm că înainte ca ideea de zână să fie asociată cu binele și ajutorul oferit muritorilor, zânele erau considerate ființe viclene, care atrăgeau oamenii în hore interminabile, din care aceștia nu puteau ieși, prinși într-o vrajă care îi priva de libertate. De asemenea, ele obișnuiau să răpească bebeluși umani și se distrau necăjind animalele.

Nu știu dacă Holly Black s-a documentat în acest sens. Ea a vrut în orice caz să prezinte o lume întunecată, în care primează răutatea, egoismul, setea de putere și cruzimea.

Relațiile de prietenie și chiar și cele de rudenie sunt extrem de fragile. Te șochează faptul că Madoc, generalul Înaltului Rege, i-a ucis pe părinții lui Jude (eroina noastră), pentru ca apoi să o crească pe ea și pe sora ei în Tărâmul Zânelor. Cum adică să te crească ucigașul părinților tăi?!

Sau te sperie ideea că Jude se duelează în săbii cu sora ei pentru un bărbat din lumea zânelor... Deci sunt oameni care ar fi capabili să ucidă pentru o absurditate.

Și pentru ca totul să fie și mai ciudat, Jude va ajunge să se îndrăgostească de cel care o umilea, nemilosul prinț Cardan. Cum vine asta? Nu știu, poate din complexitatea și instabilitatea sentimentelor adolescentine?

Pinterest.com

Toate aceste situații (și multe altele) te iau prin surprindere. Pe de o parte, autoarea câștigă puncte la capitolul inventivitate și neprevăzut. Pe de altă parte, mi se pare că pierde când vine vorba de verosimilitate. Veți spune că e o scriere fantasy. Da, dar asta nu înseamnă că poți născoci orice. Chiar și acolo, lucrurile pot cădea în neverosimil...

Cum e Jude? Deși am terminat cartea, încă îmi este greu să o caracterizez. Are parte de bullying din partea adolescenților din lumea zânelor, ea fiind o muritoare a cărei vulnerabilitate deranjează. Discrepanțele dintre ei sunt mari, iar Jude începe să resimtă o admirație amestecată cu ură profundă față de niște făpturi cu care nu se poate compara.

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic [...] Nu tânjesc să devin egală cu ei. În inima mea, tânjesc să-i întrec.”

Dacă simplifici puțin scena și scoți din peisaj elementele fantastice, îți dai seama că ai în fața ta o poveste despre adolescenți. Frustrări, diferențe sociale, antipatii, „bisericuțe” și mult bullying. Sentimentele de ură și dragoste se amestecă, relațiile dintre personaje sunt confuze, nu mai știi cine pe cine iubește și cine pe cine urăște de moarte.

Iar Jude pare deseori doar o adolescentă supărată pe viață și pe cei din jur, cu o poftă nebună de răzbunare. Se lasă transformată de lumea periculoasă din jur, nu atât pentru a supraviețui, cât pentru a-și impune propriile dorințe. În special simte nevoia să îi demonstreze ceva lui Cardan, prințul nemilos care îi face atât de mult rău cu atitudinea lui disprețuitoare față de ea, o biată muritoare.

Cardan: „- Ştii ce înseamnă muritor? Înseamnă născut ca să moară. Înseamnă care merită să moară. Asta eşti tu, asta te defineşte – moartea. Şi totuşi, iată-te, hotărâtă să mi te opui, în ciuda faptului că până şi în clipa asta putrezeşti pe dinăuntru, tu, creatură muritoare, coruptă şi nocivă. Spune-mi ce simţi. Chiar crezi că poţi câştiga împotriva mea? Împotriva unui prinţ al Tărâmului Zânelor?”

Jude:  „– Te voi sfida în continuare. Te voi face de râs cu sfidarea mea. Îmi tot aminteşti că sunt o biată muritoare şi că tu eşti un Prinţ al Zânelor. Ei bine, dă-mi voie să îţi amintesc că asta înseamnă că tu ai mai multe de pierdut, pe când eu nu am nimic. Poate că vei câştiga în cele din urmă, poate că mă vei vrăji şi mă vei chinui şi mă vei umili, dar am să mă asigur că, odată cu prăbuşirea mea, vei pierde tot ce-mi stă în putere să-ţi răpesc.”

• Plusuri

  Un stil narativ alert, care te face să citești pagină după pagină.

• Minusuri

  Din punctul meu de vedere, prea mult accent pe probleme adolescentine în detrimentul elementului fantasy.

• Recomandari

  Fanilor literaturii de tip Young Adult.