Între compasiune și obediență
Scris de Iulia Dromereschi • 31 May 2017 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Arkadi & Boris Strugațki
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Valerian Stoicescu
Numar pagini: 208
ISBN: 978-606-758-608-4
La început, nu am înțeles mai nimic. Personajele se succedau, în aparență, fără o logică clară, iar acțiunea mi se părea desprinsă dintr-un film cu flashback-uri; deși imaginația mea era capabilă să țeasă peisajul și chipurile personajelor, coloana sonoră și efectele speciale îmi scăpau iremediabil.
Încetul cu încetul, însă, lucrurile s-au așezat pe un făgaș firesc, iar peripețiile lui Anton, un agent sub acoperire sosit din viitorul pământean pe o planetă pe care oamenii nu au depășit încă Evul Mediu, m-au captivat.
Frații Strugațki sunt puțin cunoscuți publicului românesc – poate doar pentru că au scris cartea („Picnic la marginea drumului”) care a stat la baza filmului „Călăuza” (Andrei Tarkovski). Cu părinți din Georgia, cei doi frați, născuți în 1925 (Arkadi) și 1933 (Boris), au o istorie personală ea însăși demnă de o carte. Mutați cu întreaga familie la Leningrad (în prezent Sankt Petersburg), în timpul asediului din 1924 au fost separați: Arkadi a fugit, împreună cu tatăl său, care era critic de artă și editor de ziar, însă trenul în care se aflau a fost bombardat, și toți călătorii, cu excepția lui Arkadi, uciși. Boris a rămas, împreună cu mama sa.
Cei doi au început să publice împreună în 1958, punându-și fiecare în valoare priceperea și experiența. Arkadi fusese înrolat în armată și urmase o școală de artilerie în Kazahstan, apoi Institutul Militar de Limbi Străine din Moscova. Boris studiase astronomia și lucra ca astronom și cibernetician la Observatorul Astronomic Pulkovo. Nu este de mirare, așadar, că operele lor sunt atât de bine documentate și că abundă de amănunte specifice și verosimile.
În 1964 a fost publicat în original „E greu să fii zeu”, într-un context de schimbări politice masive: președinția URSS tocmai fusese preluată de Leonid Brejnev. Astfel, situația politică și opinia lor față de aceasta se reflectă în roman: Anton, protagonistul, face parte dintr-o civilizație pământeană avansată, care a descoperit, pe parcurs, și alte civilizații umanoide, încă aflate în stadii inferioare de dezvoltare. Pentru a le ajuta, Pământul trimite oameni de știință care, asemeni unor agenți secreți, se infiltrează printre ei și încearcă să le fie de folos.
Anton se află în regatul Arkanar, unde este cunoscut drept Don Rumata. Societatea în care s-a integrat, condusă de un prim-ministru cu vederi totalitare, se lansează într-o „purificare” care amintește de epoca stalinistă, dorind să elimine intelectualii și artiștii. Astfel, Anton/Don Rumata se află într-un impas, fiindcă, pe de o parte, consemnul îi cere să opereze numai respectând limitele impuse de societatea în care se află, iar pe de altă parte știe că folosirea unei tehnologii superioare pentru a modifica situația va avea urmări la fel de grave.
Don Rumata devine, astfel, un personaj demn de urmărit. Rolul pe care îl joacă este cel al unui duelgiu căruia îi place să se laude și debordează de aroganță. Nimeni nu îl poate învinge în luptă, însă, urmând regulile impuse pe Pământ, nu poate să ucidă pe nimeni. Chinuit de îndoială și mânat de compasiune, și peste toate și îndrăgostit de o localnică (Kira), Don Rumata își dorește să salveze regatul de sub influența lui Don Reba (primul-ministru cu apucături staliniste).
Departe de mine ideea de a vă strica plăcerea lecturii povestind acțiunea; ce îmi permit să scriu, urmând și eu „consemnul”, este că vă așteaptă o incursiune într-o societate ușor identificabilă prin clișeele demagogice și politice, în care un singur om încearcă să aducă o schimbare care îi stă în puteri, însă nu îi este permisă. Lupta sa interioară, evidențiată cu iscusință în eforturile de a ține totul sub control fără a se amesteca, este demnă de urmărit, iar finalul cărții vă va pune, cu siguranță, pe gânduri.
Cartea a inspirat un joc video de tip role-play și două filme, unul din 1989 (în limba germană, în regia lui Peter Fleischmann) și unul din 2013 (în limba rusă, ultimul film regizat de aclamatul regizor rus Alexei German).
-
Plusuri
Intriga deosebită, personajele caracterizate profund, interacțiunea desprinsă parcă dintr-un studiu social.
-
Minusuri
Ușoară confuzie de timp și spațiu inițială.
-
Recomandari
Recomand această carte pasionaților de SF lejer, cu trăsături de fantasy, dar și celor interesați de sociologie, antropologie și politică.