0
Autor: Selma Madine
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2009
28 pagini
ISBN: 978-973-1984-38-4

Ziceam şi la o recenzie anterioară (tot pentru copii, adică) că aceste cărţi sunt pentru acei părinţi ai căror copii parcă nu mai ştiu ce este copilăria, nu se mai joacă, ard etapele, vor să fie mari prea repede. Mă tem că n-am fost destul de clară: nu aşteptaţi ca micuţul dumneavoastră să prindă gustul calculatorului, al jocurilor violente, al obişnuinţei de a sta cu orele în faţa unui monitor: obişnuiţi-l mai degrabă, de la început, cu poveşti frumoase, cu desene bine făcute, aveţi de unde alege!

Pupici, pupici este realizată de o ilustratoare originară din Hong Kong care acum trăieşte în Franţa, Selma Mandine. Poate că titlul v-a făcut puţin să tresăriţi, amintindu-vă de un tic verbal foarte la modă, dar totul e atât de liniştitor încât veţi uita imediat asociaţiile preliminare. Iar dacă v-aţi amintit cumva de scenele din filme în care băieţeilor şi fetiţelor le era teamă să meargă în vizită cu părinţii lor de teama sărutărilor primite de la diverse mătuşi, uitaţi-le şi pe acelea.

Cartea aceasta, cu coperţi moi, e de fapt, ca o vată de zahăr, un inventar al tipurilor de pupici pe care le experimentează un om: cei materni, de miere, cei primiţi de la bunici cu bărbi de cactus, de la frăţiori murdari de ciocolată pe la gură, cei care ne fac să roşim, de la băiatul/ fetiţa care ne place, cei umezi de la câinele pufos. Adică pupicul - expresie a dragostei! Şi poate mai mult de atât, şi al verbalizării dragostei. De câte ori aţi spus Te iubesc unui om drag? Copilului vostru?

Mie cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut forma ovală a primitorilor de pupicuri din carte. Şi sunt acolo şi niste căciuliţe cu ciucuri foarte drăguţ şi inspirat desenate. La sfârşit, veţi găsi un început de dedicaţie, vă rămâne dumneavoastră să o completaţi.

Scris de Ioana Ristea.