Titlu: Îngerul decăzut
Autor: Yukio Mishima
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Andreea Sion
Numar pagini: 287
ISBN: 978-973-689-537-1

În Îngerul decăzut, volum ce încheie tetralogia Marea Fertilității Yukio Mishima pecetluiește povestea avocatului Honda, ajuns la vârsta de optzeci de ani și a numeroaselor reîncarnări ale prietenului său din tinerețe, Kyioaki, stins din viață la douăzeci de ani. Povestea lui tragică de dragoste pentru Satoko este motorul primului roman din saga. De-a lungul tetralogiei, autorul urmărește istoriile celorlalte întrupări ale acestuia, fără ca vreuna dintre ele să aibă parte de un destin mai fericit. Ființe ale sublimului, toate cele trei întrupări, Kyioki, Isao și prințesa Ying Chan sunt zdrobite de o lume în cădere liberă și își iau zborul spre cea a crepusculului. Ultimul volum aduce speranța unei noi șanse de reunire cu vechiul prieten și încercarea de a-l salva de la un destin implacabil.

Cumpără titlul în engleză

Tōru este un tânăr de șaisprezece ani, angajat al stației de semnalizare Teikoku. Are o obsesie pentru curățenie, îi place să privească vapoarele care intră în port și să le ghicească când încă abia se zăresc la orizont, are un IQ peste medie și, cel mai important, trăiește cu convingerea că nu aparține acestei lumi. Derutat de aparența de detașare nepământeană a tânărului și, mai presus de toate, de cele trei alunițe de pe pieptul băiatului, bătrânul avocat îl ia drept a treia formă a lui Kyioaki și îl adoptă. Dar țelul său ambițios se vede dat peste cap, iar îngerul pe care speră să-l lege de umanitate este deja decăzut și doar semnele fizice întârzie să apară.

Legenda îngerului decăzut, care dă și titlul volumului povestește despre cum ființele cerești nu mor, ci își pierd puritatea, iar cele cinci semne ale decăderii sunt deopotrivă semne ale decrepitudinii, ale bătrâneții, pe scurt, a naturii efemere, umane: ,,veșmintele, de obicei imaculate, se ponosesc, florile de pe creștet se ofilesc, subsuorile mustesc de sudoare, trupul emană un miros dezgustător, iar îngerul, oriunde s-ar afla, nu-și mai găsește liniștea.” Tōru pare chiar o astfel de entitate desprinsă de la sânul nemuririi, odată ce întreaga viziune asupra propriei vieți este răsturnată. Pentru a fi un înger și reîncarnarea lui Kyioaki, Tōru ar trebui să moară la vârsta de douăzeci de ani, dar când lucrul întârzie să se întâmple, tânărul decide să forțeze destinul. Dar întocmai ca în pilda spusă de profesorul său de literatură – miss-en-abîme a întregii povești – încercarea nu face decât să-i salveze respectul de sine, nu să schimbe realitatea.

Pe fondul relației tumultoase a lui Honda, obsedat de propria bătrânețe, și a lui Tōru, consumat de un destin care nu-i aparține, se desfășoară drama Japoniei, sufocată de invazia occidentală de artificialitate. Reclamele la Coca-Cola, ambalajele de plastic, buticurile cu chilipiruri par să emane banalitate și vulgaritate. Locurile sfinte, precum templul sau crângul de pini, unde legenda spune că un înger și-a pierdut straiele, sunt acaparate de elemente ale unei civilizații care a pierdut orice contact cu frumosul, cu puritatea și tradiția.

În final, totul conduce spre vechea sintagmă ,,viața e vis”, iar obsesiile de care ne lăsăm consumați în timpul ei ne aduc, fără de tăgadă, în același punct al istoriei, înghițindu-ne coada, precum șarpele Uroboros.

• Plusuri

  Mishima înalță eșafodajul narațiunii deconstruind permanent faptele, reușind astfel să-și surprindă cititorul prin felul său de a îmbina piesele tradiției și imaginarului japonez cu cele ale culturii occidentale

• Recomandari

  pasionaților de literatura japoneză, pentru împletirea dintre elementele de legendă și cele moderne, așa cum face, de exemplu, Haruki Murakami în Cronica păsării arc