bookblog.ro

Fabrica de lipici

Solarienii

Titlu: Solarienii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1992
Traducere:
Numar pagini: 203
ISBN: 973-9144-11-x

Deși titlul poate duce cu gândul la o continuare a seriei „Roboților” lui Asimov, romanul lui Norman Spinrad se înscrie mai mult în tema science-fiction-ului de război, cu o confruntare la scară mare între oameni și un inamic extraterestru redutabil. Nici pe departe la fel de cunoscut ca alte titluri cu subiect similar – de la clasica „Infanterie stelară” a lui Heinlein la mai modernul „Joc al lui Ender” sau, de ce nu, „Steaua Pandorei” – Spinrad vine, ca de obicei, cu o perspectivă mai specială, care deosebește romanul de altele din același gen.

Rasa umană se află într-un război interstelar de sute de ani cu rasa Duglaari. Un război pe care din păcate îl pierde încet-încet, planetă cu planetă. În ciuda nivelului tehnologic similar, inamicul dispune aproape în fiecare bătălie de un număr superior de nave, cu care copleșesc până la urmă forțele umane apărând colonia. De fapt în prima linie a frontului cu Doogi se află doar coloniile, Confederația Umană cu centrul în sistemul Olympia și Oraşul Pentagon; Pământul și locuitorii săi, Solarienii, se retrăseseră din conflict curând după începerea lui, cu promisiunea de o reveni cu o modalitate de a obține o victorie definitivă. După aproape trei sute de ani însă mulți oameni privesc deja cu scepticism și frustrare această promisiune neîmplinită și lipsa de ajutor din partea Fortăreței Sol.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

Café au lait

Titlu: Café au lait
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Traducere:
Numar pagini: 250
ISBN: 973-569-784-X

Francofilia britanică

Ce era el, în cele din urmă, dacă nu un culegător de amintiri, pe care le cernea atent: amintirile lui, amintirile istoriei?

Un conglomerat de povestiri, leitmotive cu iz francofon și francofil, timpuri uitate și regăsite – astfel aș caracteriza într-un mod simplist, ce ascunde subtilitățile profunde cu care Julian Barnes se joacă, Café au lait . Zece povestiri cu titluri scurte, dar pline de semnificație, pe care reușești să le pătrunzi cu adevărat, abia după ce ai terminat de citit întreaga carte, ce este gândită ca un mecanism ce se întrepătrunde, la fel cum laptele colorează și adaugă o savoare discretă cafelei amărui. Julian Barnes este un arhitect de această dată, un arhitect care zugrăvește în cele mai neașteptate imagini și situații relațiile controversate, pline de suișuri și coborâșuri ale celor două popoare cu un trecut încărcat – englezii și francezii.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Rătăcit în casa oglinzilor

Titlu: Rătăcit în casa oglinzilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-569-959-8

Beneficiind de o copertă ludică şi sugestivă, volumul de proză scurtă Rătăcit în casa oglinzilor al lui John Barth, publicat de editura Nemira, nu este ceea ce pare a fi. Parcă promiţând a oferi o lectură cursivă şi explicită, se dovedeşte de la primele pagini o meditaţie ironic-amară asupra sensului creaţiei literare. Dincolo de anumite anecdote şi fragmente narative, cărora nu le lipseşte un umor fin, textele lui Barth se citesc cu multă implicare, cu o bine pusă la punct stăpânire a teoriei literare şi a mitologiei europene. Destinat unui public restrâns şi pregătit să facă faţă provocărilor culturale, volumul în discuţie este o dovadă ineluctabilă că literatura postmodernistă rămâne un produs "de universitari", cu o expresie a lui Ihab Hassan, polenizat în micro-sera bibliotecii, o ţesătură complexă cu fire vechi, restaurate, repuse în forme răzvrătite şi estetic-autarhice.

Primul text al florilegiului de experimente textuale barth-iene este o Poveste în ramă de doar câteva cuvinte pe tema lui a fost odată. Suntem invitaţi să filozofăm pe cont propriu despre tradiţie şi despre sensul rostirii de poveşti. Mai are rost literatura? [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Camuflaj

Titlu: Camuflaj
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-569-879-9

"Extratereştrii sunt printre noi!" - cam aşa se poate rezuma ideea principală a romanului lui Joe Haldeman. Numai că, fiind nişte maeştrii în arta camuflajului, nimeni nu-i recunoaşte - nici măcar reciproc. Aşa că nu avem parte de răpiri spectaculoase şi OZN-uri misterioase, ci de o poveste despre cum s-ar integra o astfel de fiinţă venită din spaţiu.

Istoria extraterestrului e lungă de milioane de ani. Practic nemuritor şi capabil să-şi modifice forma şi masa corporală pentru a imita animale de talie mare şi oameni, şi-a petrecut o vreme îndelungată sub formă de rechin, în Oceanul Pacific, timp în care a uitat legătura cu nava care-l purtase până aici. Povestea propriu-zisă începe atunci când el se decide să studieze viaţa de pe uscat şi ia o formă umană, undeva la începutul anilor "˜30. Evident, având nevoie de un model, cea mai uşoară cale de a-l obţine e de a omorî un trecător pe plajă şi a-i fura identitatea. După o perioadă de acomodare plină de gafe mai mult sau mai puţin grave pentru cei din jur, extraterestrul începe să exploreze interacţiunile sociale complexe, mergând până la relaţii sexuale homo- şi heterosexuale. Deşi probabil această clasificare nu i se poate aplica, neavând un sex original, ci doar unul de împrumut, în funcţie de înfăţişarea de moment; poate relaţii xenosexuale? Una din experienţele sale în formă umană o constituie chiar participarea (voluntară) la Al Doilea Război Mondial, la bătălia de la Bataan în Filipine şi marşul morţii care i-a urmat.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Porcul spinos

Titlu: Porcul spinos
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 179
ISBN: 978-973-569-958-1

(ediţia în limba engleză)

Politica, o chestiune spinoasă

O satiră politică pe cât de savuroasă, pe atât de profundă, Porcul spinos ne vorbeşte despre trecerea de la un regim totalitar la un regim democrat, dar şi despre aberaţiile socio-umane care apar odată cu tranziţia. Subiectul romanului este unul aparent simplu, procesul unui fost dictator comunist, fictiv, Petar Solinski, al cărui personaj a fost inspirat de dictatorul bulgar Todor Zhivkov.

Julian Barnes transformă procesul acestui dictator într-un context mai larg în care se perindă personaje din categorii umane diferite, studenţi care se bucură de căderea regimului, nostalgici bătrâni care îmbrăţişează portretul dictatorului căzut, dar, mai ales, oameni cu funcţii importante care au "întors armele" comunismului şi acum încearcă să pară adepţi convinşi ai noului regim (deşi se dovedeşte că sunt produsul regimului înlocuit). Totul se dovedeşte a fi un simulacru, iar ceea ce trebuia să vină ca o revelaţie, eşuează lamentabil, pentru a da o ultimă victorie dictatorului înrobit.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Eternitate

Titlu: Eternitate
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1995
Traducere:
Numar pagini: 413
ISBN: 973-569-111-6

Deşi scris în ultimii ani ai Războiului Rece şi în mod evident marcat de posibilele urmări catastrofale ale unei conflagraţii mondiale, romanul lui Greg Bear depăşeşte cu mult limitele Pământului şi ştiinţei actuale. Distrugerea planetei cu arme nucleare e doar un punct de plecare, în jurul căruia se alcătuieşte o lume fascinantă, combinând elemente din mai multe genuri SF. În centru se află Calea, universul artificial în formă de conductă creat de omul de ştiinţă Konrad Korzenowski, care străbate Universul cunoscut şi o mare varietate de alternative până la finalul timpului, permiţând oamenilor să călătorească şi să facă comerţ în aceste lumi. În acelaşi timp ea conectează principalele planuri de acţiune care evoluează în paralel de-a lungul romanului.

La câteva decenii după Moarte, Pământul se reface după devastarea atomică cu un ajutor neobişnuit venit din propriul viitor. Sau mai bine zis un viitor devenit deja alternativ: în acesta, după sute de ani, din cenuşa radioactivă s-a născut o civilizaţie foarte avansată, Hexamonul, care a transformat un asteroid într-un habitat complet, Thistledown, în a cărui A Șaptea Cavitate a fost deschisă Calea. Societatea lor e descrisă amănunţit, căci diferă în multe privinţe de Pământ: de la nemurirea virtuală prin încărcarea personalităţii în memoria oraşului sau fizică prin reîntinerirea corpului sau reconstrucţia lui în cazul unei morţi accidentale, la concepţia urmaşilor, care nu mai urmează neapărat căile tradiţionale biologice, până la situaţia politică divizată între două forţe opuse: naderiţii conservatori, care se opun modificărilor radicale ale genomului şi minţii umane şi geshelii progresişti, mereu experimentând noi modalităţi de amplificare şi evoluţie prin tehnologie. Compromisul dintre cele două poziţii nu e mereu uşor de atins; ba chiar societatea lor s-a scindat odată cu reîntoarcerea pe Pământ, când naderiţii au decis să se separe de Cale, în timp ce mulţi dintre geshel au rămas în interiorul ei pentru a continua s-o exploreze.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Aventurile lui Murdarici

Titlu: Aventurile lui Murdarici
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 32
ISBN: 978-973-143-287-8

Va mai aduceti aminte de Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Intr-o carte pentru copii, i-am gasit o sosie, pe Murdarici, un catelus zvapait care traieste la o ferma alaturi de multe alte animale. Pare a fi tovarasul ideal de joaca, cel care nu se plictiseste niciodata sa faca pozne. Priveste lumea cu ochi rotunzi si curiosi, ititi de sub o blanita zbarlita si nu se fereste sa se murdareasca explorand toate cotloanele si alergand cat e ziua de lunga in cautarea unui prieten de nazdravanii. Dupa ce este refuzat, rand pe rand, de cal, cocos si pisica, pe motiv ca ar fi prea murdar, isi gaseste un mod neasteptat un amic la fel ca el. Purcelul este gata de joaca si amandoi se distreaza de minune in...noroi. Dupa o baie buna, Murdarici este ca nou, noaptea il gaseste dormind si visand la noi peripetii.

In cateva pagini pline de culoare, Ken Brown spune povestea oricarui copil: lasati-ma sa joc chiar daca ma murdaresc, sa fac propriile mele greseli ca sa pot invata, de aceea copiii il vor iubi imediat pe Murdarici. Pentru cei mai mari, povestea are si un inteles mai subtil, prieten se numeste cel care te accepta asa cum esti, iar cei mai mititei se pot distra invatand animalele de la ferma, desigur va trebui iarasi sa miau-miau si cucurigu, dar asta face parte din farmecul vietii de parinte.

Scris de Ana Tatu

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro