Titlu: Alte camere, alte glasuri de ieri
Autor: Alex Leo Șerban
Rating:
Editura: Pandora M
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 104
ISBN: 978-973-1989-10-5

,,m-am chinuit o viaţă întreagă să nu arăt că pot scrie poezie, am lucrat mult la imaginea mea de om lucid, dur, în aşa fel încât să nu se prindă nimeni că aş putea fi şi altfel, că aş putea fi sensibil’’...

În cadrul ,,Cercului Poeţilor Apăruţi’’ de la editura Pandora M, deschidem un volum de poezie unic, prim şi ultim deopotrivă, cu certitudinea că nimic nu va mai schimba vreodată această etichetare a cărţii de faţă. Or, moartea e inconturnabilă.

Presimţindu-şi sfârşitul, fără a face însă caz de acest lucru, Alex. Leo Şerban se decide cu puţină vreme înaintea morţii să publice poemele pe care le-a adunat vreme de peste două decenii în trei caiete manufacturate. Având mereu angoasa lucrului definitiv ce n-ar mai suporta revizitare, am putea spune că numai spectrul morţii l-a putut decide pe artist să-şi dea obolul sensibilităţii. Pentru ca hotărârea să fie dusă până la capăt, pe patul de tratament, la Balş şi la Fundeni, Alex. Leo Şerban face toate selecţiile şi retuşurile necesare livrării volumului de faţă. Poate nu întâmplător, culoarea care se regăsește cel mai mult în poeme va fi, discret încastrată, culoarea cenuşii.

Pe deplin conştientă de acel ,,je ne sais quoi’’ al personalităţilor distincte, expresive şi fermecătoare, n-aş fi capabilă să-l definesc pe Alex. Leo Şerban într-o frază. Dar dacă ar fi s-o fac totuşi, aş împrumuta una, foarte inspirată, a Svetlanei Cârstean: ,,părea din lumea aceasta, cea mai recentă, cea mai post-modernă, dar era un soi de fost-modern şi mai degrabă un permanent-contemporan, pentru că trăia dincolo de modernitate, ca dincolo de bine şi de rău.’’

Cât despre poemele lui Alex. Leo Şerban le-aş defini ca post-parnasiene, ivite din contemplaţia ţesăturii lucrurilor, din clipe de emoţie, din instantanee fotografice şi livreşti. Majoritatea au culori fauve-iste, intense, în ciuda cenuşii insinuate. Fără a fi nihiliste, ci mai degrabă mici celebrări ale vieţii, cu inserţiile unui fin degustător de filme, poemele din volumul ,,Alte camere, alte glasuri de ieri’’ respiră un aer de elegantă nostalgie. Un ,,...la ce bun?’’ estet şi tandru asezonează florilegiul în vreme ce autorul se temea că memoria este doar o parabolă , iar cărţile vor fi date uitării, pe când ,,doar eu/ în muzeu/ aşezat într-un confortabil fotoliu bleu/ îmi amintesc/ aceste lucruri învechite şi vagi’’.

• Plusuri

  În cuvinte atent alese, impresiile, gesturile, clipele şi reminiscenţele devin pur şi simplu nişte ,,poeme-fotografii’’.

• Recomandari

  Degustătorilor de poezie şi tuturor celor care aspiră la rafinamentul unei lecturi nostalgice.