bookblog.ro

Fabrica de lipici

Echelon

Titlu: Echelon
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 272
ISBN: 978-973-733-255-4

Supravegherea completă a activităţilor fiecărui om de pe planetă e o temă favorită a teoriilor conspiraţiei, fie că e pusă pe seama Guvernului, a unor organizaţii obscure sau chiar a extratereştrilor dintre noi. În acest roman, autorul perfecţionează ideea, punând această imensă cantitate de informaţii în mâinile unei organizaţii secrete, desprinsă din structura de contrainformaţii americană, dar acum independentă de ea. Utilizând un cod informatic extrem de avansat, datele sunt prelucrate pentru a intercepta orice posibile ameninţări la adresa păcii, pentru ca agenţii de teren să intervină punctual, prevenind violenţa şi actele de terorism. Idealul unei organizaţii antiteroriste! Eficienţa Echelon-ului se apropie de perfecţiune, ca dovadă istoria de un secol (aproape!) lipsită de războaie şi conflicte majore.

Numai că Echelon nu se limitează să elimine potenţiali terorişti. Analiza fluxului colosal de informaţii scoate în evidenţă şi tehnologii care ar putea fi transformate în arme redutabile, iar organizaţia, fidelă rolului său de a proteja omenirea, intervine pentru a împiedica răspândirea lor pe piaţa liberă. Nu le distruge, în schimb asimilează noile tehnologii în reţeaua ei tot mai complexă, dezvoltându-le şi combinându-le în propriile laboratoare pentru a-şi creşte puterea şi a-şi "îmbunătăţi" proprii agenţi. Cel mai pregnant exemplu e chiar personajul principal, agentul de teren Ryan Laing, în acelaşi timp spion şi asasin. După un accident de alpinism, organizaţia îl readuce la viaţă cu un roi experimental de nanoroboţi integrat în organismul lui. Aceştia îi îmbunătăţesc reacţiile fizice, vindecă practic orice rană şi îi extind capacităţile senzoriale asupra sistemelor electronice din jur. Un soldat perfect, deoarece operarea naniţilor este legată de prezenţa Echelon şi de un alt agent din spatele noianului de date, Sarah Peters.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Ciberiada

Titlu: Ciberiada
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1994
Numar pagini: 436

Cândva demult, în vremea copilăriei, printre nenumăratele poveşti cu prinţi şi balauri, am citit una mai altfel. Un basm un pic ciudat, unde cavalerul avea de luptat cu un animal puţin scârbos, greţos, viclean şi urât. O vietate căreia voia să-i semene, pentru a intra în graţiile prinţesei strălucitoare ce-i furase inima. Mi-a rămas multă vreme în minte nu atât imaginea cristalină a celor doi îndrăgostiţi, cât descrierea acelui animal căruia nu am putut să-i dau un nume. Dar cum în poveşti găseşti mereu tot felul de fiinţe dincolo de realitate, nu mi-am frământat prea mult mintea.

Mai bine de 20 de ani după, adică săptămâna trecută, am reîntâlnit povestea. În volumul Ciberiada al lui Stanislaw Lem. E cea a prinţului Ferritius şi a prinţesei Cristala. Şi-acum am indentificat şi animalul ciudat: e de fapt omul. În Universul curat, ordonat, riguros organizat al roboţilor lui Lem se strecoară din când în când această "faţă palidă" al cărei scop pare a fi mereu doar distrugerea: "Fiintele acestea, în aparenţă slabe şi plăpânde, că e destul să cadă de la o înălţime de şaizeci de picioare ca să se sfârşească într-o baltă roşie, reprezintă, datorită vicleniei lor înnăscute, o primejdie mai mare decât toate vârtejurile şi recifele Inelului Astral la un loc!" (Cum l-a înfrânt Erg Reanimatorul pe Faţă palidă)

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Dead Until Dark

Titlu: Dead Until Dark
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 326
ISBN: 978-0-575-08936-5

"I"™d been waiting for the vampire for years when he walked into the bar". Nu, citatul nu-mi aparţine mie, ci unei barmaniţe din Louisiana pe nume Stookie Stackhouse. Ea este personajul principal al volumului "Dead until dark", primul din seria "The Southern Vampire Mysteries". Eu mă întreb ce s-a ales de Cosậnzenele din poveste care aşteptau să vină cậte un Făt Frumos călare pe armăsarul alb care mậnca jăratec. Dacă respectăm şi în literatură dictonul "Nimic nu se pierde, totul se transformă"atunci Făt Frumos este vampir, brunet, puţin cam palid (bineînţeles, se fereşte de lumina soarelui), are puteri supraomeneşti, iar atitudinea lui de "băiat rău" intră în contrast cu eleganţa de care dă dovadă (fiind trecut binişor de suta de ani). Nici Cosậnzeana nu rămậne mai prejos deoarece puterile ei telepatice au ţinut la distanţă mai toţi pretendenţii masculini pậnă la venirea alesului, vampirul fiind prima persoană căreia nu-i poate citi gândurile.

Dacă v-am băgat puţin în ceaţă, vă dezvălui că volumul pune într-o lumină puţin diferită vampirii, ei fiind acceptaţi de către societate şi stat (cel puţin la nivel declarativ şi legislativ) şi mulţi dintre ei încearcă să se integreze într-o comunitate sau alta. Este interesată imaginea lor ca minoritate fiindcă oamenii se feresc şi majoritatea sunt foarte reticenţi în privinţa acestora (aici ar fi loc de intepretări sociale dacă firul epic nu ar evolua într-o poveste de dragoste insipidă). Comerţul la negru cu sậngele de vampir (considerat a avea efecte benefice pentru sănătate şi potenţă) aduce bani frumoşi persoanelor care reuşesc să captureze făpturile nopţii. Problemele apar în oraş odată cu sosirea vampirilor şi apariţia unor crime stranii. Sookie se va afla în pericol şi va avea nevoie mai mult decât protecţia unui vampir pentru a scăpa cu viaţă.

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Război cu salamandrele

Titlu: Război cu salamandrele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1964
Numar pagini: 240

Dacă n-aş fi văzut District 9 înainte de a citi Război cu Salamandrele, poate nu m-aş fi gândit să încadrez cartea lui Karel Capek în categoria SF-ului. Văzând însă că acest gen şi-a depăşit barierele impuse de propria denumire şi a mers şi spre satira socială, n-am ezitat şi i-am lipit romanului eticheta de science-fiction.

Care e greu de justificat după primele pagini, care au un iz marinăresc í  la Herman Melville. Un căpitan de vas, caracterizat de bruscheţea specifică oamenilor care înfruntă valurile, află din spusele localnicilor de pe o insulă din Pacific că într-un golf există nişte fiinţe subacvatice ciudate, umanoide şi reptiliene în acelaţi timp. Omul nostru le găseşte, intră în contact cu ele şi le dă numele de salamandre. Întors în oraşul natal, îi dezvăluie unui prieten din copilărie, acum influent om de afaceri, secretul existenţei acestor creaturi. Spirit ascuţit şi întreprinzător, businessman-ul prinde ideea din zbor şi demarează o amplă campanie de valorificare a salamandrelor.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Alegerea lui Hobson

Titlu: Alegerea lui Hobson
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 416
ISBN: 978-973-143-142-0

Acest roman nu se foloseşte de personaje excepţionale sau premise ieşite din comun - pentru un roman SF cel puţin - şi în asta constă o parte din plăcerea de a-l parcurge. Personajul central, Peter Hobson, e un tehnician medical din Canada, căsătorit cu iubita din facultate, Cathy, care lucrează la o firmă de publicitate. Nu au copii, ies împreună cu colegii ei în fiecare vineri seara, cinează cu părinţii ei, nu e în cei mai buni termeni cu socrul său. O persoană ca oricine altcineva. Poate cel mai neobişnuit aspect din toate e că acţiunea nu se desfăşoară în Statele Unite; câte romane SF aţi văzut să aibă loc în Canada?!

Intriga porneşte cu ani în urmă, în timpul facultăţii de medicină, unde în cadrul unui curs Peter ia parte la prelevarea de organe de la un pacient declarat în moarte cerebrală. Observând o mişcare suspectă la corpul presupus mort, Peter devine intrigat de determinarea momentului exact al morţii, prin măsurarea cât mai precisă a activităţii cerebrale. Îşi dedică următorii ani acestui studiu, punând bazele unei firme dedicate aparaturii medicale de precizie, Hobson Monitoring. Construieşte detectoare din ce în ce mai fine, până la momentul când face o descoperire epocală: în momentul morţii, din creier se desprinde o undă energetică, îndepărtându-se undeva spre cer. Deşi reticent să spună lucrurilor pe nume, trebuie să-şi publice rezultatele, iar mass-media nu întârzie să o boteze aşa cum el nu îndrăznea în public: "S-a descoperit unda sufletului!"

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Lumea lui Rocannon

Titlu: Lumea lui Rocannon
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 150
ISBN: (10) 973-569-878-1

"Lumea lui Rocannon" nu este un roman SF, la fel cum nu e un fantasy. Undeva între cele două, cartea cu care debutează Ursula K. Le Guin nu e o operă de artă. Este un roman delicat, trist, fatalist. A fost numit roman iniţiatic şi a fost comparat cu un poem medieval. Cred că descrierea în termenii ăştia poate induce uşor în eroare. Pe mine, una, m-a păcălit.

Mă aşteptam la o lume asemănătoare Pământului de Mijloc al lui Tolkien. La o călătorie plină de pericole şi la nişte eroi puternici şi bine definiţi. Nici vorbă de aşa ceva. În loc de asta, Le Guin ne povesteşte despre un antropolog pierdut pe o planetă locuită de două specii inteligente, dar foarte diferite. Se pot recunoaşte uşor tipologiile, arhetipurile care stau la baza construcţiei uriaşilor Liuar şi a piticilor Gdemiar. Chiar şi denumirile sună într-un fel aparte, care aminteşte diapazonului intern de lumină şi de umbră, de zbor şi săpături, de faţetele aceleiaşi realităţi, până la urmă.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Viriconium

Titlu: Viriconium
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 416
ISBN: 978-973-733-070-3

"Viriconium" nu este ca alte povestiri fantasy pe care le-am citit. Conţine un amestec complex de motive SF şi fantasy: în timp ce alte romane fantasy se plasează într-un timp şi loc incert relativ la lumea noastră sau într-un trecut originar, "Viriconium" ne conduce într-un decor tehno-apocaliptic, în viitorul îndepărtat al Pământului. Zece mari civilizaţii, Culturile După-amiezei, s-au perindat şi au lăsat amprenta pe acest Pământ îmbătrânit şi printre stele. După căderea lor, moştenirea şi-a pierdut înţelesul pentru oamenii Amurgului; clădiri, arme energetice, roboţi, armuri-exoschelet, nave sunt folosite în războaiele prezentului, dar nimeni nu mai ştie cum funcţionează şi cu atât mai puţin cum să construiască unele noi. Măreţia şi puterea timpurilor trecute au apus de mai bine de un mileniu, dar consecinţele aroganţei lor se resimt încă în lumea secată, pustiită, în deşerturile otrăvite care acoperă mari suprafeţe ale continentului.

Personajele se încadrează  la prima vedere bine în tipicul fantasy, începând cu războinicul sau cavalerul în persoana lui tegeus-Cromis aparţinând ordinului Methven. Piticul Tomb aminteşte de gnomi cu statura îndesată, securea energetică mai mare decât el şi pasiunea pentru fierărit şi săpat în căutarea comorilor tehnologice pierdute ale erelor trecute. Oamenii Renăscuţi par o versiune decăzută a elfilor, cântând şi dansând extatic la readucerea lor pe lume, pentru a se cufunda mai târziu în nebunie, confuzie şi vise ale trecutului dispărut. Cellur, Îmblânzitorul Păsărilor, corespunde înţeleptului sau magului cu o viaţă atât de lungă că însuşi nu-şi aminteşte decât ultimele secole; până şi maşinile care-i păstrează amintirile mai vechi au început să aibă goluri de memorie. Armata de vulturi pe care o comandă şi prin ochii cărora urmăreşte regatul e de fapt formată din păsări cibernetice, aproape inteligente şi conştiente de sine. Autorul însă nu se mulţumeşte cu tipurile generale şi evită să-şi prezinte personajele în contrastul facil Bine împotriva Răului. Chiar şi cei care ameninţă ordinea lumii şi trebuie înfrânţi ajung la rândul lor victime ale propriilor acţiuni. Un alt motiv fantasy e sabia magică, aici prezentată drept Sabia Fără Nume ca o uşoară ironie la adresa altor arme celebre ca Excalibur şi Narsil. Și turnul este des întâlnit, în primul rând în arhitectura Oraşului Pastel, "vopsite în albastru-pal sau fuchsia sau gri-porumbel" şi "străbătute de desene ciudate şi complexe", dar şi de-a lungul poveştii, ca locuinţe pentru lord Cromis şi Cellur, ruine pe marginea drumurilor sau păstrătoare ale vechilor mistere ale După-Amiezii.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro