bookblog.ro

Viriconium

Titlu: Viriconium
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 416
ISBN: 978-973-733-070-3

"Viriconium" nu este ca alte povestiri fantasy pe care le-am citit. Conţine un amestec complex de motive SF şi fantasy: în timp ce alte romane fantasy se plasează într-un timp şi loc incert relativ la lumea noastră sau într-un trecut originar, "Viriconium" ne conduce într-un decor tehno-apocaliptic, în viitorul îndepărtat al Pământului. Zece mari civilizaţii, Culturile După-amiezei, s-au perindat şi au lăsat amprenta pe acest Pământ îmbătrânit şi printre stele. După căderea lor, moştenirea şi-a pierdut înţelesul pentru oamenii Amurgului; clădiri, arme energetice, roboţi, armuri-exoschelet, nave sunt folosite în războaiele prezentului, dar nimeni nu mai ştie cum funcţionează şi cu atât mai puţin cum să construiască unele noi. Măreţia şi puterea timpurilor trecute au apus de mai bine de un mileniu, dar consecinţele aroganţei lor se resimt încă în lumea secată, pustiită, în deşerturile otrăvite care acoperă mari suprafeţe ale continentului.

Personajele se încadrează  la prima vedere bine în tipicul fantasy, începând cu războinicul sau cavalerul în persoana lui tegeus-Cromis aparţinând ordinului Methven. Piticul Tomb aminteşte de gnomi cu statura îndesată, securea energetică mai mare decât el şi pasiunea pentru fierărit şi săpat în căutarea comorilor tehnologice pierdute ale erelor trecute. Oamenii Renăscuţi par o versiune decăzută a elfilor, cântând şi dansând extatic la readucerea lor pe lume, pentru a se cufunda mai târziu în nebunie, confuzie şi vise ale trecutului dispărut. Cellur, Îmblânzitorul Păsărilor, corespunde înţeleptului sau magului cu o viaţă atât de lungă că însuşi nu-şi aminteşte decât ultimele secole; până şi maşinile care-i păstrează amintirile mai vechi au început să aibă goluri de memorie. Armata de vulturi pe care o comandă şi prin ochii cărora urmăreşte regatul e de fapt formată din păsări cibernetice, aproape inteligente şi conştiente de sine. Autorul însă nu se mulţumeşte cu tipurile generale şi evită să-şi prezinte personajele în contrastul facil Bine împotriva Răului. Chiar şi cei care ameninţă ordinea lumii şi trebuie înfrânţi ajung la rândul lor victime ale propriilor acţiuni. Un alt motiv fantasy e sabia magică, aici prezentată drept Sabia Fără Nume ca o uşoară ironie la adresa altor arme celebre ca Excalibur şi Narsil. Și turnul este des întâlnit, în primul rând în arhitectura Oraşului Pastel, "vopsite în albastru-pal sau fuchsia sau gri-porumbel" şi "străbătute de desene ciudate şi complexe", dar şi de-a lungul poveştii, ca locuinţe pentru lord Cromis şi Cellur, ruine pe marginea drumurilor sau păstrătoare ale vechilor mistere ale După-Amiezii.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro