Prima dragoste, ultima dragoste

Autor: Romain Gary
Rating:

Editura: RAO
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Marcel Aderca
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-103-403-4
Mulţi dintre noi ne petrecem tinereţea sau chiar întreaga viaţă căutând Marea Dragoste descrisă în atâtea cântece, filme şi cărţi, dragostea aceea pură şi înălţătoare, care să ne îndemne la fapte deosebite, să ne facă mai buni şi să ne împlinească existenţa, fără să ne dăm seama decât mai târziu că ceea ce căutam era de cele mai multe ori lângă noi de la bun început, de când am venit pe lume.
Cartea lui Romain Gary, Prima dragoste, ultima dragoste, este romanul unei astfel de iubiri. Este în aceeaşi măsură o autobiografie a autorului şi o biografie a mamei sale- femeia care, părăsită de soţ şi gonită din Rusia natală din cauza originii evreieşti, se dedică în întregime fiului său, care va rămâne de aici încolo, singurul bărbat din viaţa ei. Ea-şi adună resturile vieţii distruse şi ale visurilor sfărâmate, şi-şi clădeşte noi ambiţii, noi idealuri, dar nu pentru sine, ci pentru copilul său. Zi de zi se luptă cu sărăcia şi nedreptăţile existenţei, trăgându-şi energia din privirea fiului său, pe care-l fereşte de griji şi nevoi şi în jurul căruia făureşte un univers plin de veselie şi afecţiune, poveşti frumoase şi visuri măreţe. Femeia ale cărei proprii aspiraţii artistice au fost năruite caută fără încetare semne ale geniului băiatului, ghicind în el, rând pe rând, un dansator la fel de mare ca Nijinski, un violonist de talia lui Menuhin, un cântăreţ de operă precum Şaliapin; el învaţă astfel, încă din copilărie, să nu se mulţumească cu puţin, ci să ţintească spre stele. [Citeste tot Articolul]
Jurnal 2003-2009

Autor: Oana Pellea
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 220
ISBN: 978-973-50-2436-9
Voi începe să vorbesc despre jurnalul Oanei Pellea în acelaşi fel în care o face Ioana Pârvulescu în prefaţă : amintind de faptul că oamenii se îndrăgostesc de personajele pe care le interpretează actorul, însă cunoscând mai puţin sau deloc actorul. Avantajul acestui fapt este în acest caz faptul că, cu siguranţă, o parte din publicul spectator se va confunda cu publicul cititor.
Aşadar, cine e Oana Pellea? Desigur, a interpretat personaje de Shakespeare, Cehov, Ionescu sau Vişniec, dar cine e? Jurnalul său oferă, chiar dacă doar pe parcursul câtorva ani, o perspectivă asupra vieţii pe care o duce, atât personal cât şi pe scenă. [Citeste tot Articolul]
Translatorul

Autor: Daoud Hari
Rating:

Anul aparitiei: 2009
Traducere: Bogdan Marin
Numar pagini: 190
ISBN: 978-973-724-181-8
Despre conflictul din Darfur televiziunile occidentale sunt foarte zgârcite, împărţind în treacăt şi cât se poate de lapidar atrocităţile începute în 2003, în urma căruia sute de mii de civili au fost ucişi, iar alţi 2 milioane au fost forţaţi să se refugieze cât mai aproape de graniţa cu Ciad. Regimul de teroare impus de preşedintele sudanez, Omar al-Bashir, şi miliţia guvernamentală, a însemnat până acum distrugerea unor sate întregi, a rezervelor de hrană şi apă şi tortura, violarea şi uciderea sistematică a civililor. În afara conflictelor etnice, un alt motiv al destabilizării situaţiei din zonă este şi rezerva uriaşă de petrol pe care Sudanul o are în partea sa de sud, care a beneficiat de infrastructură, educaţie şi sistem de sănătate, dar de care Darfurul, situat în partea de nord-vest, nu s-a putut bucura de niciun fel.
Aceasta este situaţia, starea de fapt, pe care Daoud Hari o prezintă în cartea sa. Dacă aceasta ar fi însemnat doar o relatare simplă a faptelor, ar fi fost oricum meritoriu, dar calitatea lui de martor şi expunerea faptelor concis, uman, face din Translatorul o carte necesară, despre oameni şi lucruri pe care trebuie să le ştii. [Citeste tot Articolul]
Dezonorată

Autor: Mukhtar Mai
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Maria Genescu
Numar pagini: 144
ISBN: 978-973-724-196-2
Atunci când alegi să citeşti o mărturie îţi asumi conştientizarea unei experienţe umane, care îţi poate schimba percepţiile sau te poate lăsa cu multe întrebări deschise, îndemnându-te să te implici într-un fel sau altul. Mukhtar Mai îţi pune la dispoziţie un document autentic, un soi de radiografie a unei lumi atât de îndepărtate de realitatea noastră zilnică, încât este foarte greu să parcurgi cele 140 de pagini fără un nod permanent de indignare. Pentru prima oară am simţit mai viu decât niciodată mesajul unei campanii sociale condusă de organizaţia Amnesty Internaţional: "It"™s not happening here, but NOW."
O femeie în vârstă de 28 de ani este nevoită să ceară iertare unei alte familii, în numele fratelui său presupus vinovat de întreţinerea unei relaţii cu una din fetele clanului. Nimic neobişnuit până aici. Numai că ne aflăm undeva în estul Pakistanului, iar normalul se deformează treptat, dar sigur odată cu sentinţa Sfatului Satului. Acesta se întruneşte de urgenţă şi neţinând seama de orice alte legi, alege ca pedeapsă pentru aşa zisa vină a băiatului de numai 12 ani, violul surorii sale Mukhtaran Bibi. Asemenea unui obiect dispensabil, femeia este îmbrâncită într-o încăpere şi violată de un grup de 4 bărbaţi din familia Mastoi, iar apoi aruncată în stradă umilită şi într-o puternică stare de şoc, în văzul tatălui său şi al întregului sat adunat pentru judecată. [Citeste tot Articolul]
Călătoria
0
Autor: Gyorgy Konrad
Rating: 
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2003
Traducător: Paul Drumaru
180 pagini
ISBN: 973-681-156-5
M-am tot gîndit, înainte de a vă recomanda cu toată convingerea această carte, la suma de clişee şi expresii uzate printre care trebuie să trec nevătămată. Dacă vă amintiţi de la şcoală de expresia "bijuterie literară", ştiţi ce vreau să spun. Însă Călătoria chiar are dreptul să fie numită bijuterie literară, chiar dacă este una din cărţile ignorate în goana după cele mai strălucitoare, cele mai vîndute, cele mai bine prezentate liste de lectură. De altfel, e păcat că A Treia Europă, colecţia din care face parte şi cartea lui Konrad, nu a avut/nu are o vizibilitate mai mare, fiindcă titlurile publicate sunt unul şi unul. În plus, cele mai multe poveşti din aceste cărţi ating o istorie a Europei Centrale şi de Est, aşa cum a fost şi poate aşa cum ar fi putut fi. Ar trebui să ne pese.
Călătoria este o întoarcere neîmpăcată în Berettyóújfalu, Oradea şi Budapesta, pe drumul pe care l-au urmat evreii mai norocoşi, alungaţi din casele lor, după un şir de umilinţe pe care le-am citit de atîtea ori încît nu ne mai provoacă nici o reacţie, în afară de o convenţională milă-revoltă. Cu o singură excepţie: [Citeste tot Articolul]
Omul în căutarea sensului vieţii
0
Autor: Viktor E. Frankl
Rating: 
Editura: Meteor Press
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Silvian Guranda
206 pagini
ISBN: 978-973-728-368-9
Frankl citează din Nietzsche. Şi nu o dată. "Cel ce are un de ce pentru care să trăiască, poate îndura aproape orice". Iar el ştie foarte bine asta.
După trei ani petrecuţi ca deţinut în lagărele de la Auschwitz şi Dachau, Frankl este eliberat odată cu terminarea războiului. Şi el, ca şi alţi foşti deţinuţi, părăseşte Auschwitz cu o întrebare pe care înăuntru nu a avut curajul să o pună nimănui cu voce tare: în ce se transformă oamenii, odată ajunşi acolo? Fiindcă e clar că ceva se întâmplă. Cruzimea şi condiţiile din lagărele naziste au omorât oameni. Însă, poate mai grav decât asta, au mai făcut ceva: au îngenuncheat personalităţi şi au distrus mentalităţi.
Majoritatea oamenilor care au ieşit de acolo în viaţă n-au mai fost niciodată Oameni. Unii chiar ne întrebăm dacă nu cumva Elie Wiesel avea dreptate atunci când a rezumat toate atrocităţile lagărelor naziste într-o singură frază: "La Auschwitz au murit omul şi ideea de om".
[Citeste tot Articolul]
Anticarul din Kabul
0Autor: Asne Seierstad
Rating: 
Editura: All

Un subiect fierbinte - Afganistanul jurnalelor noastre. Cartea cu o mulţime de ecouri şi recenzii a fost citită de toţi însetaţii politicii. Un boom editorial - vinderea a mai mult de un milion de exemplare.
Este mai ales o carte care tinde spre o revoltă organică legată de condiţia femeii afgane. În ce stare de umilinţă, de supunere e obligată să stea! Cât de diformă pare uneori gândirea bărbaţilor de acolo! Totuşi realizez că autoarea nu face altceva decât să apere valorile occidentale pe care le consideră infailibile şi aducând maximum de onoare şi libertate. De asemenea, procedează ca orice ziarist - amplifică evenimentul aproape nesemnificativ , îl face din ţânţar armăsar, îl analizează până-n pânzele albe, apoi, când atenţia cititorilor se îndreaptă spre altceva, uită tot, lăsând evenimentul să-şi reia proporţiile normale, minime. Asta îmi aduce aminte de o scenă cu Don Quijote care a surprins un stăpân ce-şi pedepsea slujnica cu biciul după ce o legase de un copac. I-a servit acelui barbar o morală straşnică, a obţinut promisiunea iertării slugii netrebnice, apoi şi-a văzut de drum. Imediat ce a dispărut în zare, stăpânul a legat-o iar pe slujnică şi i-a tras o ciomăgeală dublă.
A fi în actualitate oferă e drept iluzia trăirii în eveniment, în mijlocul său, dar are şi dezavantaje majore. Iată războiul din Afganistan. Din ce punct ar trebui filmată o scenă de război? Dintr-un avion care aruncă bombe? De lângă un cetăţean terorizat de frica blestemăţiilor din cer? Contemplând ciupercile colorate ale clădirilor pe cale de a se părădui? De fapt răspunsul ziariştilor la această dilemă este mulţimea: de imagini, de locaţii, de statistici. Obligatoriu trupuri sângerând abundent, tărgi şi salvări, înmormântări date pe rapid. Feţe disperate şi copii terifiaţi. Dar dincolo de aceste prim-planuri ori vederi de ansamblu, nu cumva ziariştii se află mai mereu în locul greşit, nesemnificativ şi, pentru a-şi masca incompetenţa, ne oferă un maldăr de evenimente mărunte, dar care ar duce conform interpretării lor la aparenta înţelegere a marelui eveniment? [Citeste tot Articolul]




