O sută de zile cu Monica Lovinescu

0Autor: Doina Jela
Rating:
Editura: Vremea

O sută de zile cu Monica Lovinescu este, dacă mi-e permisă formularea, un fel de reality-show având de fapt ca protagonist nu un om, ci taina omului aflat în apropierea morţii. Despre oameni se scriu biografii cu fraze întortocheate, articole, polemici şi necroloage. Despre taine se tace şi atât. Iată aşadar de ce voi vorbi în puţine cuvinte.

În primele luni ale lui 2008, în timp ce pe frontispiciul infinitului mare - acela al scriitorilor cu sau fără vocaţie, al prietenilor de drum lung sau de ocazie şi al securiştilor de profesie - Monica Lovinescu capătă meritate, întârziate şi funeste majuscule şi aldine, în infinitul mic, al ultimelor zile, al rezervei de spital, al apartamentului cu cărţi şi discuri de vinil, Monica devine, pentru Doina Jela, Monicuţ; această carte, scrisă de la frontiera dintre diminutivul intim şi augmentativele sociale, este un mic şi preţios adaos de hârtie şi suflet la viaţa unui om (nu a unei legende) în carne şi oase, poate ultima fotografie a unei comete ce mai are puţin şi iese de pe cerul unei lumi smulse din ţâţâni...
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Prin praf şi vise

0Autor: Roxana Valea
Rating:
Editura: Rao

Nu-mi mai aduc aminte când m-am gândit prima oară că vreau să vizitez Africa; cel mai probabil a fost efectul unuia dintre multele documentare vizionate. Ştiu doar că Africa de Sud, cu leii, girafele, arborii de acacia şi traversările de râu ale turmelor este de mult timp pe lista cu destinaţii preferate. Însă când spuneam Africa nu mă gândeam decât la savană şi la animale. Nu m-am gândit la oamenii de acolo, nu m-am întrebat cum trăiesc, nici cum arată oraşele şi satele lor. Cunoşteam, tot din documentare, problemele cu care se confruntă, dar oamenii erau... altă Africă.

Ca şi mine, Roxana Valea vroia să vadă Africa. Diferenţa minoră este că ea a vrut să o străbată de la nord la sud, să vadă tot ce înseamnă acest continent. Diferenţa majoră este că ea chiar a făcut-o. Plecată din România, după un MBA în Italia, ajunsese în sfârşit să ocupe un post bun în Elveţia. Asta până când, după un safari scurt, şi-a dat demisia, a găsit pe Internet doi englezi care vroiau să traversesze continentul african cu maşina şi a plecat cu ei într-o călătorie de opt luni.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!

Citind Lolita în Teheran

0Autor: Azar Nafisi
Rating:
Editura: Rao

"Un roman nu este o alegorie (...). Este o experienţă senzuală a unei alte lumi."

Şi exact aceasta este impresia în timp ce citeşti romanul: că ţi se deschide o poartă spre intimitatea unei lumi atât de îndepărtate de tine. Cu toate acestea Citind Lolita în Teheran nu poate fi citită ca o simplă poveste a opresiunii unui sistem teocratic sau ca un manifest împotriva discriminării femeilor în societatea islamica, ci trebuie atent analizată, cu un ochi critic şi raţional, pentru a descoperi implicaţiile sociale şi politice din spatele unui aparent simplu roman despre literatură.

Azar Nafisi s-a născut într-o familie cu vederi liberale şi cu importante funcţii publice: tatăl ei, Ahmad Nafisi, a fost primarul Teheranului, iar mama sa, Neshat Nafisi, a fost una dintre primele femei alese în parlamentul iranian. Educaţia lui Azar a fost una solidă şi bogată, ea având şansa de a-şi continua studiile în Statele Unite ale Americii, unde a şi obţinut un doctorat în literatură.
Întoarcerea ei în Iran şi debutul în cariera de profesoară de literatură coincide cu izbucnirea revoluţiei islamice care avea sa transforme Iranul din monarhie (prin înlăturarea Şahului Reza Pahlavi) în Republica Islamică - condusă de Ayatollahul Khomeini.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!

Arsă de vie

0Autor: Suad
Rating:
Editura: Rao

Deşi pe copertă stă scris la vedere "carte-document", iar coperta patru întăreşte această afirmaţie, trebuie să recunosc că la început am crezut că este o strategie de marketing. Cunoşteam în mare situaţia femeilor din Orient, dar nu m-aş fi gândit că ce scria acolo poate fi adevărat. Cand un european citeşte faptul că o fată a fost arsă de vie de către cumnatul său pentru că şi-a "dezonorat" familia, se cutremură cu siguranţă. Şi totuşi am aflat că lucrurile astea se întamplă şi că acolo unde se întamplă nu numai că nu se ia nici o măsură, dar sunt considerate fapte eroice.

Nu cred că este vreo informaţie nouă faptul că în Orient femeile au cam tot atâtea drepturi ca un animal, dar situaţia diferă puţin de la o zonă la alta. Ca o regulă generală, lucrurile stau mult mai rău în zona rurală, unde oamenii ţin mai mult la "tradiţie". Acesta este cazul lui Suad, care s-a născut într-o familie arabă, într-un sat micuţ din Cisiordania, într-o familie cu şase fete şi un singur băiat. Ea este vocea narativă, iar Arsă de vie este rememorarea cutremuratoare a vieţii, morţii şi învierii ei departe de lumea arabă.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 91 COMENTARII si spune-ti parerea!

Un om fără de ţară

0Autor: Kurt Vonnegut
Rating:
Editura: Rao

Emil Cioran spunea undeva că suntem foarte superficiali în cunoaştere, că nu înţelegem de fapt nimic din ce ni se întâmplă, că trecem ca însetatul pe lângă fântână fără s-o recunoaştem. Şi ne dădea de contraexemplu pe Buddha căruia i-a fost de ajuns să vadă suferinţa, boala şi moartea întruchipate de primii trei oameni întâlniţi ca să înţeleagă totalitatea universului.

Poate că filosoful român voia să transmită prin această pildă (şi acest manifest dispreţ la adresa cunoaşterii omului comun) că de fapt marile adevăruri se nasc nu din lungi perioade de agonie, nu din munca intelectuală susţinută, ci din revelaţii, din perceperea bruscă a realităţii ca o ilustrată, din prelungirea ei în gândire şi semnificaţie.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Sunt copilul amantei

0Autor: A. M. Homes
Rating:
Editura: Leda

Există anumite sentimente pe care nu le voi încerca niciodată. Poate nu voi reuşi să înţeleg cu adevărat ce înseamnă să fii adoptat, ce simte acel copil când află că în ciuda dragostei şi grijii de care a avut parte există alţi doi oameni de care se leagă biologic, şi acei doi oameni nu sunt Mama şi Tata. Poate din această cauză şi A. M. Homes a scris Sunt copilul amantei. Romanul autobiografic este o mărturie sinceră a ceea ce a simţit autoarea când a aflat cine îi sunt părinţii biologici. Iar un astfel de demers poate fi chiar primul pas înspre vindecare şi acceptare.

A. M. Homes, scriitoarea de treizeci de ani, a ştiut de multă vreme că este adoptată. Acest fapt nu a îndepărtat-o de Mama ei adoptivă, nici de familie. Cum ea însăşi recunoaşte, poate a făcut-o să caute anumite deosebiri faţă de aceştia, fără a încerca să evadeze din ceea ce cunoaşte drept familia sa. Află că este căutată de mama ei naturală, ia legătura cu aceasta şi în final ajunge şi pe urmele tatălui.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

The Invention of Solitude

Titlu: The Invention of Solitude
Autor: Paul Auster
Rating:
Editura: Faber & Faber
Anul aparitiei: 2005
Numar pagini: 208
ISBN: 9780571227273

Starea pe care mi-o dau cărţile lui Auster este o emoţie vecină cu exasperarea, venită din faptul că nu se dezice de la a scrie pe aceleaşi teme, dar altfel de fiecare dată, un altfel supus uneori experimentului sau gustului epocii. Pe de-o parte, nu oboseşte să caute un sens al realităţii, o ordine în hazard, pe de altă parte, romanele sunt scrise în aşa fel încît "teza" este invizibilă.
[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!