„A fost odată ca niciodată, când un înger și un diavol au ținut de un iadeș. Iar când s-a rupt, a spintecat lumea pe din două.”
Scris de Razvan Timar • 24 August 2017 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Laini Taylor
Rating:

Editura: Epica
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Cristina Jinga
Numar pagini: 464
ISBN: 978-606-8754-20-8

Anul trecut, pe vremea aceasta, făceam cunoștință cu Laini Taylor și stilul ei unic prin intermediul primului volum al trilogiei sale despre îngeri și himere, Născută din fum și os, care a ajuns aproape instant cartea mea preferată din 2016. Apoi am pătruns în cealaltă lume imaginată de autoare, cea din Strange the Dreamer (CITEȘTE RECENZIA), care, deși nu credeam că e cu putință, mi s-a părut a fi la un cu totul alt nivel față de celălalt univers fantastic al ei, și m-a făcut să o trec pe lista mea cu autori preferați, pe care-i voi citi indiferent ce vor mai născoci. Iar acum am avut deosebita plăcere de a-i revizita pe Karou și Akiva și a descoperi turnura neașteptată pe care a luat-o seria, sfidând cu îndârjire tiparele genurilor fantasy și young adult.
Primele câteva zeci de pagini sunt agonie pură pentru că, deși în străfundul inimii știi că nu e adevărat ce se spune despre Karou, absența ei este resimțită atât de Akiva, care trebuie să se împace cu gândul că el este responsabil de dispariția fetei pe care o iubește, cât și de către Zuzana, minunat de neînfricata ei cea mai bună prietenă, care își petrece zilele încercând să dea de Karou, trimițându-i mail-uri peste mail-uri. La un moment dat, Zuzana începe să-și piardă încrederea că va mai auzi vreodată ceva de la Karou, asta până când primește de la ea un mesaj criptat, iar Mik, prietenul ei, îi atrage atenția asupra unui reportaj despre un hoț misterios care fură, din muzeele de pe tot mapamondul, nimic altceva decât... dinți.
Așa ajungem să aflăm cu ce s-a ocupat Karou în perioada de timp dintre cele două cărți, petrecem o bună bucată de vreme alături de armata himerelor, acum mai puternică și mai hotărâtă să distrugă serafimii odată pentru totdeauna, și descoperim că nu doar serafimii, cât mai ales himerele, sunt conduși de bestii înfiorătoare, dispuse să calce în picioare pe oricine pentru a-și vedea țelurile împlinite.
O să încep prin a spune că, încă o dată, Laini Taylor a reușit să mă surprindă. Credeam că știu încotro se va îndrepta povestea, având în vedere că am citit destule trilogii young adult la viața mea (asta nu a sunat prea bine), însă Vremuri de sânge și străluciri de stele s-a încăpățânat să-mi dovedească, paragraf cu paragraf, cât de mult am greșit că am pornit cu idei preconcepute. Dacă în prima carte am petrecut majoritatea timpului în lumea noastră, alături de Karou, de această dată ne aventurăm în Eretz, locul de baștină al himerelor și serafimilor, și descoperim, treptat, cum au evoluat aceste societăți de-a lungul secolelor de războaie sângeroase, suntem transportați din somptuasele orașe ale îngerilor, pline de bogății de neimaginat, în așezările modeste, aproape primitive, ale himerelor, diferențele dintre cele două neamuri fiind accentuate la fiecare pas. Eretz devine, astfel, propriul său personaj ce, de-a lungul cărții, ni se dezvăluie în toată splendoarea lui.
Acțiunea e ceva mai domoală în această parte, fiind împărțită cu grijă doar în momentele cheie, în rest insistându-se pe dezvoltarea personajelor și a relațiilor complexe dintre ele. Karou și Akiva au fost minunat de distruși sufletește, fiecare din propriile-i motive: ea din cauză că singura familie pe care a cunoscut-o a pierit în flăcări iscate de îngeri și acum e nevoită să lucreze pentru cel care a ucis-o în cealaltă viață, el pentru că se simte vinovat de moartea lui Karou și încearcă prin orice metodă să îngroape această durere.
A fost ciudat să-i văd pe cei doi separați, în sensul că nu au interacționat mai deloc o bună bucată de vreme, în special după ce în Născută din fum și os și-au petrecut atât de mult timp încercând să se cunoască unul pe celălalt, doar pentru a fi izbiți de realitatea că, în urmă cu mulți ani, au fost îndrăgostiți și au încercat să sfideze legile lumii sălbatice din care provin, pe care visau că, într-o zi, vor ajunge să o schimbe. Dar faptul că au fost separați nu a însemnat că n-au avut ce face, dimpotrivă, viețile lui Karou și Akiva au continuat în noi și neașteptate moduri, separarea reușind să-i prezinte într-o lumină diferită față de cum ar fi fost dacă erau în continuare împreună și a accentuat, dacă mai era nevoie, cât de importante sunt atât relația lor, cât și visul pe care-l împărtășeau cândva. Cum acestea sunt, în ciuda nenumăratelor subiecte delicate și comentarii sociale aduse în discuție prin intermediul unui război între ființe imaginare, nucleul poveștii, inima ei sângerândă.
M-am bucurat enorm când am văzut că, pe măsură ce înaintam în poveste, personajele secundare din primul volum primeau tot mai multe lucruri de făcut, devenind pioni centrali ai jocului violent dintre himere și serafimi. Cuvintele nu pot descrie cât de mult o ador pe Zuzana, setea cu care am sorbit fiecare cuvânt din capitolele scrise din perspectiva ei, nenumăratele momente în care m-a făcut să râd cu lacrimi sau să ovaționez pentru ea. Hazael și Liraz, frații de sânge ai lui Akiva, au parte și ei de câteva momente încântătoare, cei doi fiind mult mai bine conturați de această dată față de îngerii deloc impresionanți care au fost în primul volum. Dar, de departe, cel mai mare impact asupra mea l-a avut Thiago, pe care l-am cunoscut doar fugar în Născută din fum și os, o creatură care se ridică la nivelul imaginii deloc flatante în care serafimii au pictat himerele, un conducător nemilos, cu temperament vulcanic și o prezență impunătoare. De la Dolores Umbridge nu am mai întâlnit un antagonist atât de groaznic, care să dezguste cu ajutorul a doar câteva cuvinte șoptite la urechea cuiva sau prin acțiunile sale de-a dreptul detestabile.
Vremuri de sânge și străluciri de stele reprezintă un punct de cotitură pentru serie, momentul în care începi să realizezi că, în spatele războiului și al monștrilor, al trădărilor și al sângelui vărsat de ambele tabere, povestea cărților este, de fapt, despre două persoane care încearcă, în ciuda sorții potrivnice, să împlinească visul unei lumi în care iubirea lor nu e un tabuu. Un nou tur de forță marca Laini Taylor, al cărei stil unic strălucește mai puternic decât în primul volum, explodând într-o simfonie de imagini superbe și metafore care-ți taie răsuflarea, întorsături de situație și reîntâlniri care vă vor frânge inima în milioane de cioburi mărunte, romanul nu doar că nivelează terenul pentru ce va urma, dar reușește să dezvolte lumea în noi și incitante moduri.
Recomand, recomand, recomand!
-
Plusuri
Personal, nu am găsit ceva care să-mi displacă la carte, așa că voi încadra tot romanul la categoria asta, dar...
-
Minusuri
... s-ar putea ca unii cititori, vrăjiți de ritmul alert și magia din Născută din fum și os, să fie puțin dezamăgiți de faptul că acest roman este ceva mai lent în unele momente, întreaga atenție a autoarei părând a fi centrată pe dezvoltarea personajelor și a relațiilor dintre ele (pentru mine nu a fost o problemă, dar pot înțelege de ce unii poate că vor considera cartea o continuare care nu se ridică la înălțimea așteptărilor).
-
Recomandari
Tuturor!
Lore Walker spune:
8 September 2017 | 4:19 pm
Cand o sa fie tradus volumul 3 din seria “Nascuta din fum si os” ?