Babylon: poezii noi în jurul unui mit biblic
Scris de Cristina Stancu • 16 June 2017 • in categoria Poezie
Autor: Andru-David Simionoiu
Rating:
Editura: Datagroup
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 99
ISBN: 978-606-8615-16-5
Se spune că ucizi demonii rostindu-le numele
adevărat.
Așa c-am scris și-am scris
Și-am sperat și-am sperat
Să pot s-ajung să-i numesc pe toți,
La un moment dat.
Nu sunt o cititoare împătimită de poezie și spun asta cu un ușor sentiment de vinovăție. Sunt greu de convins și speriată de tinerii poeți bucureșteni care țin să facă din orice cuvânt argotic o demonstrație inutilă de prețiozitate (am amintirile mele din Fabrica), pe lângă asta prefer romanele, ca orice cititor cu puseuri de lene și ca orice amator de povești... însă o cvasi-coincidență fericită mi-a scos în cale volumul Babylon, o inițiativă îndrăzneață de a suprapune fluxul haotic al unor introspecții poetice cu moștenirea unei narațiuni biblice. Turnul Babel este, așa cum știm cu toții, o construcție legendară din Orientul Mijlociu, un proiect măreț în care oameni din toate colțurile lumii, oameni care încă mai vorbeau o limbă unică, și-au propus să ajungă prin forța propriilor brațe până sus, la Dumnezeu. Un fel de zgârie-nori cu miză mistică, dacă vreți. Soarta acestei îndrăzneli a fost crudă: Dumnezeu a luat totul ca pe un act de lezmajestate, a dărâmat turnul și a scindat limba unică într-o puzderie de limbi, cum avem în ziua de azi. Andru-David Simionoiu vede în această legendă un potențial uriaș așa că apelează la un mixaj ingenios: jocuri de cuvinte, impresii postmoderne și relații intertextuale cu Vechiul Testament. Rezultatul: o incursiune ritmată în inima unui Babel personalizat, făcut pe măsura și pe gustul fiecăruia.
Meet the author!
Andru-David Simionoiu este un nume relativ nou în peisajul literar românesc, dar nu e un debutant. Până în acest moment, a publicat două volume de proză și două volume de poezie, o serie de experimente lingvistice scrise dintr-un impuls ludic: Bucla infinitului (2009), Deziluzionistul (2013), Nu, mersi (2014) și vedeta recenziei de azi, Babylon (2017). Fiind prima mea întâlnire literară cu stilul său, pot să spun un singur lucru cu certitudine: versurile sunt efervescente, sunt atât de inteligent răsucite încât creează un anume ritm în lectură, ceva de tipul clic-declic. Întâlnești o exprimare bizară, începi să-ți pui întrebări și până ajungi la al doilea vers, ți-a picat fisa și jocul începe din nou. Mai mult decât atât, încă de la primele pagini îți dai seama că ce ai în față nu este o scriitură motivată de orgoliu și nici o miză ostentativă de a deveni peste zeci de ani un autor de manual, este un text organic, fluent, cu multe schimbări de ritm, este un Babel inversat și structurat ca un voiaj întunecat în disperarea insinuantă a existenței cotidiene. Andru are 23 de ani și știe exact cum stă treaba cu Facebookul, cu sesiunile de examene și cu eternul O.K. Mai mult decât atât, nu e lipsit de simț practic și de spirit de aventură, tocmai de aceea, înaintea lansării oficiale a volumului Babylon în cadrul târgului de carte Bookfest, a apelat la o strategie creativă de marketing: și-a mixat una dintre poezii și a încărcat-o pe SoundCloud. Aaa da, plus că față în față și-a momit potențialii cititori cu bere artizanală pentru că acesta e exact spiritul textelor sale: relaxate, dar ambițioase, ingenioase, dar nu lipsite de modestie, motivate în primul rând de plăcerea de a scrie.
Nu e Dante, este Andru!
Imediat ce deschizi volumul, dai peste un cuprins cu chef de joacă, adică…răsturnat. Începe de la pagina 96 și se încheie cu pagina 9, deși structura cărții e convențională, începând ordonat, așa cum ne-am obișnuit în viața noastră de cititori echilibrați. Poeziile urmează o anume structură narativă, mimând o călătorie dantescă. Nu vă lăsați înșelați de cuprins, enumăr aici etapele în ordine cronologică: un preambul conflictual (Poarta porților), punctul A din care se pornește (Imperiul celor care creează), momentul critic de tranziție (Cea mai neagră noapte), punctul B/destinația (Imperiul celor care ucid) și în final, meditația călătorului care privește în urmă (Turnul dărâmat). Fiecare parte insinuează câte ceva: uneori erotism, alteori saturație față de clișeele zilei, din când în când inserții comice din viața de zi cu zi, iar la început lecții mixte de engleză și germană (vezi Oftaturile mele obosite). Ca un student la Litere care nu se dezminte de sfânta bibliografie critică, un principiu puternic în carte este conceptul de pădure narativă al lui Umberto Eco. Deconstruit, adaptat pentru intenția volumului de față, pădurea narativă devine un spațiu problematic, unde te rătăcești, dar unde ajunge să-ți placă să te rătăcești pentru că devine un refugiu pentru toate întrebările fără răspuns.
Până atunci, ți-am creat între aceste pagini un loc
mai curat
În care să pot fi așteptat,
Între fiecare copac ca un Iisus tăiat,
Smulgând demoni
Și ducându-i înapoi în infern
Ca să ai un sanctuar curat cu pat,
Birou de scris și masă de călcat,
Covoare persane și-o Narnie-n dulap.
Am să te las în pădurea narativă,
Micuță efervescență creativă,
Cu mintea lumină
Și frunze în păr,
Cu tălpile șarpe
Și inima Măr.
Miscellaneous
Dacă nu aveți chef să porniți într-o călătorie solicitantă care s-ar putea încheia cu o gravă febră musculară și cu o diminuare drastică a porției de optimism zilnic, acesta nu e un motiv valid pentru care să lăsați cartea din mână. Babylon strecoară câteva surprize alternative: o apologie a genunchilor, un joc de rol în care ne prefacem că suntem șerpi, exerciții de dicție (juxt/just), o apariție feminină mai mult decât misterioasă, îmbrăcată într-o rochie de cârpe, sărutări cu sâmburi, o poezie a nedespărțirii (preferata mea din întregul volum, un dozaj perfect de cuvinte blânde, ironii subtile și reflecții metatextuale) și un atac violent la adresa cuvântului O.K.
Ceva ce nu există
Și nu există niciodată deodată ceva
Dacă era, era,
Dacă nu, nu
Și dacă da, da
Nimic nimic niciodată deodată niciodată
Nimic n-a avut loc niciodată
Ceea ce e ok,
e ok.
După lectura integrală a acestui volum, dacă vi se întâmplă să vă întâlniți cu autorul pe stradă, în apropierea fântânii de la Litere, îl puteți saluta și îl puteți felicita pentru reușită, dar dacă vă întreabă cum vi s-a părut textul, să nu care cumva să spuneți O.K. pentru că...there will be blood!
-
Plusuri
Imagini inedite, jocuri de cuvinte, poezii integrate într-o narațiune antrenantă, o structură ludică.
-
Minusuri
Dezavantajul unui text prea scurt care te părăsește imediat ce ai început să te atașezi de el.
-
Recomandari
Pentru tinerii de 20-23 de ani, pentru iubitorii de poezie în general, pentru studenții de la Litere, pentru hipsterii care vor să citească ceva underground la metrou, pentru cei cu simțul umorului, pentru cei care iau și nu iau cuvintele în serios, pentru cei care vor să publice, dar vor mai întâi să-l vadă pe altul care a reușit. Mai precis, pentru toată lumea! Lectură plăcută!
Electra Radu spune:
16 June 2017 | 11:49 am
O recenzie foarte utilă și, în același timp, creativă (plusuri). Iar minusuri: o exprimare de genul “îți dai seama că ce ai în față ” ar trebui evitată (semi-cacofonie deranjantă la ureche).