Titlu: 111 cele mai frumoase poezii
Autor: Petru Creția
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 260
ISBN: 978-606-579-888-5

„Eu sunt legea, zise legiuitorul acela
Și i s-a spus: legea nu este a nimănui.

Eu sunt clipa zise acela la sfârșit
Și i s-a spus: ia-ți clipa și du-te cu ea
Înaintea Puterii și înaintea Legii.”

Îmi era dor de poezie. De poezie bună, care să vorbească în acel limbaj magic direct cu sufletul meu, pe care s-o înțeleg dincolo de cuvintele împletite cu măiestrie de către poet. Din același motiv i-am redescoperit de curând pe George Coșbuc, Otilia Cazimir, Mihai Eminescu sau Octavian Goga. Redescoperit este cuvântul de bază, pentru că acum arată altfel decât arătau în generală sau în liceu, acum îmi vorbesc direct, fără mijlocirea criticilor predați în școală. Și îmi spun lucruri minunate, mă hrănesc.

Și, din același motiv, am ales să citesc și să fac o recenzie volumului lui Petru Creția, „111 cele mai frumoase poezii”. L-am citit pe îndelete, deschizând cartea la întâmplare. Mi-am dat seama că nu îl pot savura decât în doze mici pentru că, după câteva pagini, creștea în mine senzația de prea-plin. Primeam atât de mult în doar câteva cuvinte încât trebuia să iau pauze în care să procesez tot ce asimilasem.

Profesor universitar, filolog, eseist, filosof și traducător al unora dintre operele celor mai mari scriitori, Petru Creția a reușit să transpună în poezia sa toată această cunoaștere în doze mici, pe care să le înghiți odată, ca remediu la superficialul cotidian. Dragostea lui pentru filosofie se vede, se simte în fiecare vers.

„Nebătute de lumină umbre în lume aștern
Lucrurile lumii
Inocent opace în ființa lor,
Partea lor de întuneric și numai a lor.
Iar în forma umbrei lucrurilor stăm la adăpost
De arșita luminii, noi și gândul nostru neascuns
Căci nu ne ascundem, ci numai stăm
...........................................................................
Vag fericiți de-un răgaz, iertați
Și de pustiul timpului și de prisosul din el,
Luminați dinlăuntru...” (Umbrele)

Prin ochiu-mi de amatoare, l-am perceput ca pe un poet luminos în cea mai mare parte, sumbru pe alocuri, ca viața însăși. Mi s-a părut a fi de o profunzime rar întâlnită la poeții contemporani, chiar și la prozatorii contemporani.

Am citit cu drag și sete fiecare poezie, dar am păstrat în mine bucăți din preferatele mele: „Legea, puterea și clipa”, „Trecând din timpul vechi în neștiut”, „Umbrele”, „Iubirea”, „Conversație”, „E bine să știm”, „Licitație”, „Cine?”, „Psyche” și „Departe este”.

Cum nu sunt critic literar, nu am să emit judecăți de valoare asupra volumului sau a poeziilor și n-am să dau verdicte. Spun doar atât: luați-le, citiți-le, ascultați-le, hrâniți-vă, bucurați-vă.

„Departe este țara din inimile noastre
Și seamănă cu noaptea sau cu umbra
Și este în puterea tăcerii și a unor astre anume
Cu grijă ascunse de soartă.
……………………………………………….
Și către depărtata țară dinăuntrul inimii noastre
Nu este drum.” (Departe este)

• Plusuri

  Simplitatea profundă, energia cu care te încarcă.

• Recomandari

  Tuturor și oricui.