Omul în căutarea sensului vieţii
Scris de Andrei Rosca • 27 May 2009 • in categoria Biografii/Memorii
0
Autor: Viktor E. Frankl
Rating: 
Editura: Meteor Press
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Silvian Guranda
206 pagini
ISBN: 978-973-728-368-9
Frankl citează din Nietzsche. Şi nu o dată. "Cel ce are un de ce pentru care să trăiască, poate îndura aproape orice". Iar el ştie foarte bine asta.
După trei ani petrecuţi ca deţinut în lagărele de la Auschwitz şi Dachau, Frankl este eliberat odată cu terminarea războiului. Şi el, ca şi alţi foşti deţinuţi, părăseşte Auschwitz cu o întrebare pe care înăuntru nu a avut curajul să o pună nimănui cu voce tare: în ce se transformă oamenii, odată ajunşi acolo? Fiindcă e clar că ceva se întâmplă. Cruzimea şi condiţiile din lagărele naziste au omorât oameni. Însă, poate mai grav decât asta, au mai făcut ceva: au îngenuncheat personalităţi şi au distrus mentalităţi.
Majoritatea oamenilor care au ieşit de acolo în viaţă n-au mai fost niciodată Oameni. Unii chiar ne întrebăm dacă nu cumva Elie Wiesel avea dreptate atunci când a rezumat toate atrocităţile lagărelor naziste într-o singură frază: "La Auschwitz au murit omul şi ideea de om".
Despre cele de mai sus scrie şi Viktor Frankl, în prima jumătate a cărţii. La prima vedere, este încă o mărturie a unui fost deţinut la Auschwitz, ca multe altele. Însă doar la prima vedere. Fiindcă Frankl a avut un atribut pe care puţini dintre cei de acolo l-au avut. A intrat acolo ca medic. Mai exact, ca viitor celebru psihoterapeut. Iar asta l-a ajutat să deschidă bine ochii, să spere atunci când alţii nu mai aveau pentru ce să trăiască şi, mai ales, l-a ajutat să dezvolte ceea ce astăzi e cunoscut ca "logoterapie" sau analiză existenţială. Pe scurt, ideea de la baza teoriei ce a devenit rapid foarte răspândită este că omul este tot timpul în căutarea sensului vieţii. Toţi ne dorim ca viaţă noastră să conteze, toţi ne dorim să aflăm care este acel lucru pe care îl avem de făcut pe perioada existenţei noastre aici. Asta ne motivează, asta ne ajută să rămânem în viaţă atunci când, aparent, am pierdut totul.
Intitulată "logoterapia pe scurt", partea a doua a cărţii este în mod cert cea care îi da valoare, şi motivul pentru care "Man's Search for Meaning", apărută pentru prima data în 1984, a ajuns la a 73-a ediţie şi a fost tradusă în 19 limbi. Nu ştiu cât de interesant vă sună logoterapia, nici dacă sunteţi foarte dispuşi să aprofundaţi acum o teorie despre care probabil, ca şi mine, ştiaţi destul de puţin sau nimic înainte de a citi rândurile de mai sus. Există însă 3 motive pentru care eu v-o recomand cu căldură. Primul este chiar Frankl. Nu oricine poate ajunge la Auschwitz şi ieşi de acolo sănătos. Iar dintre cei care ies sănătoşi, puţini ar fi capabili să ofere lumii atât de multe în domeniul psihoterapiei. Viktor Frankl a reuşit. Iar povestea lui merită ştiută.
Ultimele două motive le găsiţi mai jos. Savuraţi-le. :)
Scris de Andrei Roşca
Categorie: Biografii/Memorii | Editura: Meteor PressCiteste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Mihaela Butnaru spune:
Silviu, într-un fel mere, pentru că a omorî oameni care pentru ceilalţi însumează valorile grupului lor, îi reprezintă înseamnă a-i omorî pe toţi de două ori. O dată, exterminare fizică, a doua oară, dispariţie simbolică. Probabil că în contemporan nu mai e valabil în aceeaşi formă, dar este posibil ca mai mulţi oameni să considere ca reprezentant pe unul şi să fie mîndri de el, să se identifice chiar cu el, să îşi fundeze credinţele, stima de sine pe reuşita lui etc.
-
cristian sirb spune:
Mamă, ce idei cu premeditare, Mihaela!
Silviu avea 100% dreptate, acum un secol, în a semnala eroarea de logica sau de discurs, de care o fi ea.
Dacă nu e o scăpare, și nu este!, fiind o mostră „gândire naturală”, afirmația e stupefiantă. Iar „întărirea” oferită de M.B., cu atât mai mult. Gândire de cabinet capitonat. Cum suntem, de altfel, tentați cu toții să practicăm, nepricepând decât o dimensiune infimă a tragediilor prin care au trecut seminții, oameni politici, elite ideologice și profesionale în sec XX. Nepricepând asta, ne punem cu lejeritate la ierarhizat, cântărit și comparat.
A credita cu o valoare dublă sau înzecită omului din elită, pus în fața morții, pus într-o balanță viață-moarte cu omul obișnuit (fără însușiri) dus și el la gazare, la pieire prin muncă, inaniție, boală, execuție etc, e nazism malgre vous.
A nimici personalități, „a spăla” creiere nu suportă grade de comparație, nici diferențieri în funcție de cantitatea, de calitatea celor uciși, și mai ales nu suferă comparație cu a ucide în masă pe criterii politice sau rasiale. E, „cel mult”, la fel de grav!
Loc de un asemenea tip de interpretare este făcut de acel nepotrivit: „poate mai grav decât asta”. Dacă s-ar fi renunțat la expresia respectivă, nefericită, nu am fi câștigat la capitolul corectitudine politică, nu acesta este motivul mirărilor legitime de mai sus, ci la capitolul claritate.
Elie Wiesel, spre deosebire de ceea ce susține dl Mircea, cu așa o superficială ușurință, nu ar fi făcut în veci diferențierea între evrei „de valoare” și evrei „obișnuiți”, cu toții înghesuiți în aceleași trenuri ale morții. A spus cât se poate de limpede: „omul ȘI ideea de om”. Nu le-a ierarhizat pe cele două. Una nu este mai însemnată decât cealaltă.
-
Mihaela Butnaru spune:
Oare chiar tu să te păcălești așa? Evident că oamenii au aceeași valoare, nu există comparație, nu există diferențieri, dar ia spune-mi repede, cum îi cheamă pe supraviețuitorii deportărilor în Ucraina, care și-au văzut rudele murind de foame și boli sau în mîl, pentru că nu mai puteau să meargă? Nu îi știi. Dar îl știi pe Wiesel, îl știi pe Appelfeld. Să mai continui? Eu nu validez un tip de discurs sau gîndire, ci îl arăt. Și tu îl ilustrezi, și eu îl ilustrez, toți facem asta. Nu are rost să ne prefacem că nu, așa cum faci tu acum, indignat.
-
-
-
mircea spune:
Silviu,
interpretarea corecta a pasajului este: “…au îngenuncheat personalităÈ›i OMENESTI şi au distrus mentalităÈ›i…”, aceeasi idee exprimata si de Elie Wiesel, citat mai sus :“La Auschwitz au murit omul şi ideea de omâ€. Sunt convins ca ti-a lipsit contextul cand ai alunecat in directia in care ti-ai formulat obiectia (corecta numai daca ar fi fost la …obiect).
-
-
silviu spune:
Articolul 7 din din Declarata Drepturilor Omului spune “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.”
Conform acestui articolului de mai sus moartea unui om nu poate fi mai grava decat a altuia in fata legii. E o crima si intr-un caz si in altul.O crima nu se judeca in functie de importanta omului pentru grup. In articolul blogului voi spuneti ca mai grav decat ca a ucis oameni, nazismul a ucis personalitati. Acesta afirmatie incalca drepturile fundamentale ale omului.
E un pic uimitor ce sustineti, la inceput am crezut ca a fost o scapare…
-
Mihaela Butnaru spune:
Eu nu am adoptat o poziţie polemică privitor la ce e mai crimă decît crima. Am încercat să explic de ce este considerată moartea unor oameni importanţi pentru grupul lor mai gravă, cam de unde ar veni ideea asta. Adevărat că suntem egali în faţa legii, în faţa naturii, în faţa lui Dumnezeu, dar cîte credinţe personale sunt în acord cu asta? Vă propun întrebarea ca temă de meditaţie, nu de dispută.
Şi nu spunem noi, spune Andrei :) probabil ne va spune şi de ce.
-
-
silviu spune:
M-am legat de afirmatia din post, nu de interpretarea ei data de tine.
E adevarat ca eu personal pot sa nu fiu de acord cu declaratia drepturilor omului si implicit cu pomenitul articol 7.
Dar daca fac afirmatii intr-un spatiu public care instiga la discriminare inseamna ca aleg sa incalc drepturile celorlati. Dupa cum scrie acolo toti oamenii au dreptul la protectie impotriva instigarii la discriminare. Iar voi aici vreti sa fiti cat mai vizibili, nu? :)
De aceea sustin ca afirmatia din post este (sunt convins, neintentionat) o instigare la discriminare.
Daca e sa citesc cum scrie, iese si mai “urat”. Adica e mai grav ca nazismul a ingenunchiat personalitati in lagare (nu neaparat omorate) decat faptul ca a omorat oameni in lagare.
Acesta afirmatie este exact dupa logica nazista: un ofiter neamt asasinat = 2-300 de civili impuscati ca represalii.
Repet, inca de la inceput am crezut si inca cred ca este o afirmatie neintentionata.
-
Raluca Alexe spune:
Silviu, eu cred ca se refera la “personalitate” ca la “ansamblul de trasaturi morale şi/sau intelectuale proprii unei persoane”, nu la persoane importante. E mult masi logic asa, daca stai sa te gandesti :) .
-
andreea spune:
asa este Raluca, se refera la trasaturile de personalitate, la ansamblul de valori umane, morale, intelectuale
-
-
silviu spune:
Da, este posibil acest sens.
Eu doar am argumentat cum poate fi inteleasa afirmatia din post asa, la o prima lectura. Si m-a tentat sa comentez ca sa vad ce argumente apar.Argumentul tau este cel bun dar nu si cel logic. Pentru ca in limba romana “personalitate” are si intelesul de “Persoană cu aptitudini deosebite şi cu alese însuşiri intelectuale şi morale”. Adica un om deosibit, nu un cumul de calitati. Daca folosesc acest sens iese ce am argumentat mai sus.
Viclenia limbii romane…
-
Andrei Rosca spune:
Era intr-adevar vorba de ceea ce spune Raluca. Ma refeream la personalitatea unui om, personalitate care este stearsa cu buretele, in majoritatea cazurilor.
Si nu, evident ca nu este o instigare la discriminare.
-
-
Nemes Bogdan spune:
Silviu, nu inteleg de ce trebuie sa o iei ca o scapare pentru ca este absolut adevarat.
fie ca iti convine fie ca nu, viata unui om poate fi inferioara vietii altui om, asa cum viata unui om poate fi inferioara multor animale, cum sunt cele pe cale de disparitie, si daca legea nu mentioneaza acest lucru, nu-l face mai putin adevarat din punct de vedere al vietii pe Terra.
legea este facuta de oameni, si nu trebuie sa permita interpretari subiective in tribunale, dar accepta adevarul. Ori daca pui aceeasi valoare pe capul lui Einstein si al evreului care isi deschidea dimineata ca un om cinstit ce era magazinul de carne si se chinuia sa isi intretina familia, faci o mare eroare.
Cu siguranta omul putea sa fie si de o calitate morala superioara lui Einstein (care si-a si abandonat nevasta si copilul) dar privit acum, inteligenta lui Einstein este mult mai valoroasa pentru descoperirile ulterioare.
Iar daca vrei sa pui legea pe primul loc, aminteste-ti ca dupa ce a pierdut Germania, oamenii de stiinta nemti mai valorosi erau luati cu avioane si bagati in grupurile de cercetare americane, nu erau inchisi sau persecutati sau dati pe mana rusilor.Deci si ei stiu ca “mai grav decat sa omori oameni este sa omori oameni importanti”
-
Nemes Bogdan spune:
“Cinci ani la Auschwitz†– Wieslaw Kielar
va recomand cu caldura
Am citit-o cand eram destul de mic si mi-a placut enorm, cu toate ca nu am fost niciodata pasionat de istorie. -
silviu spune:
@ nemes
Autorul articolului nu a spus asta dar datorita polisemiei iese si treaba asta.Ceea ce sustii a avut consecinte nefericite in al doilea razboi mondial (teoria rasei, a omului superior). De multe ori ne dam seama de importanta unui om pentru societate abia dupa ani de zile. Ce faci daca te inseli in apreciere si omori geniu? Esti tu capabil sa recunosti un geniu?
Problema acestei teorii este foarte clara: cum recunosti si cine stabileste care sunt oamenii importanti? te asigur ca Einstein la 21 de ani era un student care abia termina facultatea. Multi studenti evrei au fost impuscati inainte sa devina importanti. Nu puteau dovedi in cateva zile ca sunt niste genii. Si poate unul din ei era.
sunt surprins ca acese idei atrag in ciuda istoriei lor nefericite.
-
Pingback: Dorinte si teluri, viata si moarte | Insemnari.ro - by Andrei Basoc
-
Silvian Guranda spune:
O carte fascinantă, o carte necesară.
Cine este omul care să îşi trăiască viaţa fără să se întrebe care este sensul pe care i-l dă?
Şi cine este omul care să nu aibă nevoie, mai devreme sau mai târziu, să înfrunte suferinţa şi să găsească vieţii sale un sens în suferinţă sau în ciuda ei?Aşa cum VIKTOR FRANKL scria – “Sunt convins că refacerea manuscrisului în barăcile întunecoase ale lagărului din Bavaria m-a ajutat să trec cu bine peste pericolul colapsului cardiovascular” – tot astfel şi eu îmi datorez puterea de a îndura suferinţa teribilă (boala lyme – http://www.lyme.ro) traducerii acestei cărţi de-viaţă-dătătoare a ilustrului psihiatru. Mi-a devenit prieten şi maestru,iar eu i-am devenit ucenic fidel. Mai presus de toate am considerat a fi o plăcută datorie de conştiinţă să “mulţumesc Celui care a ascultat strigătul inimii mele şi mi-a dăruit, prin viaţa şi opera binecredinciosului Său Viktor Frankl, speranţă, curaj şi înţelepciune spre Viaţă”.
Aşa a apărut cartea SENSUL VIEŢII – Viaţa şi opera lui Viktor Frankl-http://www.viktor-frankl.ro
Silvian Guranda, 14aug.2010
traducătorul”Man’s search for meaning”
silviu spune:
28 May 2009 | 9:23 am
Afirmatia “Cruzimea şi condiÈ›iile din lagărele naziste au omorât oameni. Însă, poate mai grav decât asta, au mai făcut ceva: au îngenuncheat personalităÈ›i şi au distrus mentalităÈ›i.” poate fi tradusa ca mai grav decat sa omori oameni e sa omori oameni importanti, adica cam ce credeau fascistii si comunistii. Nu prea mere…