Un joc al adevărului
Autor: Tennessee Williams
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 343
ISBN: 978-973-124-683-3
Titlul acestor memorii le reflectă bine conținutul: e autoironic, neobișnuit, nepretențios. Pare că autorul nu se ia prea în serios.
[Citeste tot Articolul]
Daisy Miller
Autor: Henry James
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 456
ISBN: 973-681-210-3
America descoperă Europa
Europa sfârșitului de secol XIX. Pătura socială a nou-îmbogățiților americani - în căutarea prestigiului, dar și a clasei pe care simpla deținere a averii încă nu le-o conferise - își trimitea odraslele pe „vechiul continent” atât la școli cât și în vilegiatură presupus educativă. Puritană într-alt sens, America de Nord pierduse pasul cu eticheta europeană, astfel că nu rareori contactul tinerilor americani cu pretențiile sociale europene se solda cu consecințe ridicole, sau, pe alocuri, tragice. Stă în repetatele intenții artistice ale lui Henry James să surprindă acest impact amuzant-dureros ce însoțea fiecare încercare de (re)descoperire a Europei de către America. Moștenitorii bogați ai Statelor Unite se întorceau cu o stângace pioșenie arheologică pe continentul care le expulzase odinioară strămoșii și, crezându-se aici la adăpost de tiranicul amestec al familiei și-al opiniei publice americane, își aflau iubirile printre ruinele romane.
Contemporanii lui Daisy Miller o percep pe aceasta, în virtutea manierelor sale laxe, a francheței sale naive, ca pe o ființă prost educată, nimerită în plin fin de siècle direct din epoca de piatră. De pildă, astfel o văd mătușile și alte cunoștințe de-ale sofisticatului tânăr domn Winterbourne – naratorul. Iar noi, din mileniul al III-lea, zâmbim condescendent: pentru noi, Daisy este fata zilelor noastre; în ea, admirăm portretul „democratizat” al fetei înstărite din vecini. Purtarea ei în lume, în societatea bătrânei și conservatoarei Europe, nu ne scandalizează câtuși de puțin. A intra în vorbă neîntrebată, cu necunoscuți, poate fi riscant, dar nu este în nici un caz scandalos astăzi. Nici a accepta să te plimbi în văzul lumii, în parc, însoțită de tineri pretendenți, mereu alții, dar neînsoțită de mamă. În 1878, însă, asta sau a dansa toată seara cu un singur partener echivala cu acceptarea unei cereri în căsătorie!
[Citeste tot Articolul]
Solarienii
Autor: Norman Spinrad
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 1992
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 203
ISBN: 973-9144-11-x
Deși titlul poate duce cu gândul la o continuare a seriei „Roboților” lui Asimov, romanul lui Norman Spinrad se înscrie mai mult în tema science-fiction-ului de război, cu o confruntare la scară mare între oameni și un inamic extraterestru redutabil. Nici pe departe la fel de cunoscut ca alte titluri cu subiect similar – de la clasica „Infanterie stelară” a lui Heinlein la mai modernul „Joc al lui Ender” sau, de ce nu, „Steaua Pandorei” – Spinrad vine, ca de obicei, cu o perspectivă mai specială, care deosebește romanul de altele din același gen.
Rasa umană se află într-un război interstelar de sute de ani cu rasa Duglaari. Un război pe care din păcate îl pierde încet-încet, planetă cu planetă. În ciuda nivelului tehnologic similar, inamicul dispune aproape în fiecare bătălie de un număr superior de nave, cu care copleșesc până la urmă forțele umane apărând colonia. De fapt în prima linie a frontului cu Doogi se află doar coloniile, Confederația Umană cu centrul în sistemul Olympia și Oraşul Pentagon; Pământul și locuitorii săi, Solarienii, se retrăseseră din conflict curând după începerea lui, cu promisiunea de o reveni cu o modalitate de a obține o victorie definitivă. După aproape trei sute de ani însă mulți oameni privesc deja cu scepticism și frustrare această promisiune neîmplinită și lipsa de ajutor din partea Fortăreței Sol.
[Citeste tot Articolul]
Cârpaciul
Autor: Bernard Malamud
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 455
ISBN: 973-102-000-4
The Fixer vs Cârpaciul
Am două întrebări cu răspunsuri relative, încă din primele rânduri de cronică: 1. ce l-a mânat pe Iakov Bok departe de casă, câtă vreme sărmanul se cunoștea prea bine ca fiind un candidat la năpastă și 2. ce anume a inspirat-o pe d-na Antoaneta Ralian, în zilele în care a muncit la traducerea Cârpaciului lui Bernard Malamud, de ne-a știut înminuna cu așa o sărbătoare a tălmăcirii? Romanul este scris în limba engleză în original, dar ceva, un glas neîndoielnic, îmi spune că abia în româneasca de zile mari, potrivită pentru noi de d-na Ralian, acesta a venit, cumva, acasă.
Evreul nu prea rusificat, Iakov Bok, ginerele lui Șmuel, soțul lui Raisl, femeia care-l părăsise din motive de căsnicie neconsumată, domiciliu instabil, ocupație: cârpaci, om-bun-la-toate. Etate: 30 de ani. Educație: ”o brumă de”. Era destul de familiarizat cu ideile filozofice ale lui Spinoza, despre care citise multișor și cu ambiție la viața lui. Ateu nemilitant. Un singuratic, nimerit ca din întâmplare în propria viață.
[Citeste tot Articolul]
Discipolul
Autor: Iris Murdoch
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 612
ISBN: 978-973-46-0742-6
Mica Rusie din Marea Britanie
Trebuie să-i fi citit temeinic pe scriitorii ruși doamna Iris Murdoch, Discipolul ei fiind un fel de dovadă că, deși a mai existat literatură și după moartea lui Dostoievski, aceasta încă mai are de plătit un tribut al originalității ”capilor de opere” numiți, (cum altfel?): Dostoievski, Cehov, Flaubert, Maupassant, Faulkner, H. James, Proust, Joyce etc. E un exercițiu de lector deosebit de incitant să dai peste niște eroi literari, britanici spilcuiți, hăituiți de trăiri abisale, unele greu verosimile, puțin cam ”forjate”, luând în seamă specificul cultural-genetic al ”insulei”. O Mare Britanie, comprimată la dimensiunile unui mic oraș. O mică Rusie, cu apucături nihiliste, de secol XIX, strămutată în conștiința zbuciumată a fiecărui personaj semnificativ.
Promiscuitate pudică. Împăcați-vă cu paradoxul acestei expresii. E ceea ce emană, la întoarcerea fiecărei file, din însăși plasma acestui roman. Autoarea, mi-e limpede acum, are o altă optică referitoare la sexualitate decât cea a majorității contemporanilor săi. Nu ți-o devoalează de-a dreptul, dacă ar fi fost în stare de asta, de directețe, ar fi avut, pesemne, un loc rezervat și-o audiență, numai ale ei, în Hyde Park. Ceva îmi spune, însă, că, dacă s-ar fi priceput, dacă ar fi avut curajul să-și clameze simțirile ”necuviincioase”, nu ne-ar mai fi delectat cu cartea aceasta – pe alocuri, sufocantă, ermetică până-n prag de implozie, alteori, complăcându-se în pasaje asumat frivole, și totuși consistentă, forțoasă. O rescriere deloc umilă a Demonilor lui Fiodor Mihailovici. Să vedem ce și cum.
[Citeste tot Articolul]
Iarna decanului
Autor: Saul Bellow
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2005
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 440
ISBN: 973-681-944-2
Un curs universitar despre literatura americană, ajuns la litera B de la Bellow ar debuta în viziunea mea cam aşa:"Iarna decanului este un roman de idei care are ca temă centrală exerciţiul de a lua distanţă faţă de lucruri." Credeam că după ce am comis-o cu Faulkner, nu mă voi mai îndrăgosti în veci de americani, am chiar şi eu nişte principii. Dar s-a întâmplat. Iarna decanului a lui Bellow este un roman care mi-a dat prilejul să îmi fac din nou meseria mea infuzată de tehnici filologice de abordare a textului. Romanul de faţă este atât de generos în valorificare metatextuală, încât îl recomand ca subiect în sine pentru o teză de licenţă sau pentru o disertaţie de master.
Puteam să scriu despre carte din perspectiva unui roman de idei. Sau din aceea a unui roman de dragoste. Poate a unui roman politic. Deopotrivă ca despre o carte cu bătrâni. Abordare psihologică, mai bine? Ca despre o carte a morţii chiar. A prieteniei. Am ales să-mi fac meseria însă. Voi scrie, prin urmare, despre construcţia de personaj.
Într-un interviu luat de Maria Constantinescu Anei Blandiana, poeta re-explica, fermecător, diferenţa dinte poesis şi poiein. Era necesară şi reconfortantă o reexpunere a chestiunii, acum când totul devine melanj. Dezvolt aici, afirmând că poesis(liricul) este şi rămâne o stare de graţie, poetul e purtat de elanul muzei, şi pana din mână-i este prelungire a unei stări halucinogene. Poetul este purtat, iar nu el poartă. Prin contrast, poiein( epicul) se construieşte, se face, se gândeşte, se elaborează după un plan intrinsec. Romancierul face, iar nu romanul îl face pe el.
[Citeste tot Articolul]
Badenheim 1939
Autor: Aharon Appelfeld
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 200
ISBN: 978-973-46-0648-1
La prima lectură a cărţii, microuniversul Badenheim m-a atras atît de subtil şi insidios, încît nu m-am întrebat nici o clipă ce semnificaţie are biografia lui Aharon Appelfeld pentru concisul său roman. Născut la Cernăuţi, autorul a fost deportat în copilărie într-un lagăr de concentrare din Ucraina, apoi s-a înrolat în armata sovietică şi abia în 1946 a emigrat în Palestina. Ca mulţi alţii, s-ar spune. Însă Badenheim 1939 nu e ca multe alte cărţi pe subiectul antisemitism.
[Citeste tot Articolul]