Omul suspendat: În așteptare

Titlu: Omul suspendat
Autor: Saul Bellow
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Nadina Visan
Numar pagini: 208
ISBN: 978‑606‑33‑2663-9

Omul este la fel de bun ca ceea ce iubește. — Saul Bellow

Mă conving de tot mai dese că oamenii au nevoie de literatura clasică și nu pentru a-și gâdila orgoliile de cititori, ci pentru că în ea se ascunde grăuntele unui adevăr demult uitat: suntem cu toții oameni. Atunci când îmbrățișezi narațiunea unui roman gândit în altă epocă simți că există loc de mai multă valoare, de mai multă credință. În acele clipă de satisfacție estetică te poți liniști și respira departe de tumultul megalopolisurilor, te poți regăsi pe tine. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Iarna decanului

Titlu: Iarna decanului
Autor: Saul Bellow
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2005
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 440
ISBN: 973-681-944-2

Un curs universitar despre literatura americană, ajuns la litera B de la Bellow ar debuta în viziunea mea cam aşa:"Iarna decanului este un roman de idei care are ca temă centrală exerciţiul de a lua distanţă faţă de lucruri." Credeam că după ce am comis-o cu Faulkner, nu mă voi mai îndrăgosti în veci de americani, am chiar şi eu nişte principii. Dar s-a întâmplat. Iarna decanului a lui Bellow este un roman care mi-a dat prilejul să îmi fac din nou meseria mea infuzată de tehnici filologice de abordare a textului. Romanul de faţă este atât de generos în valorificare metatextuală, încât îl recomand ca subiect în sine pentru o teză de licenţă sau pentru o disertaţie de master.

Puteam să scriu despre carte din perspectiva unui roman de idei. Sau din aceea a unui roman de dragoste. Poate a unui roman politic. Deopotrivă ca despre o carte cu bătrâni. Abordare psihologică, mai bine? Ca despre o carte a morţii chiar. A prieteniei. Am ales să-mi fac meseria însă. Voi scrie, prin urmare, despre construcţia de personaj.

Într-un interviu luat de Maria Constantinescu Anei Blandiana, poeta re-explica, fermecător, diferenţa dinte poesis şi poiein. Era necesară şi reconfortantă o reexpunere a chestiunii, acum când totul devine melanj. Dezvolt aici, afirmând că poesis(liricul) este şi rămâne o stare de graţie, poetul e purtat de elanul muzei, şi pana din mână-i este prelungire a unei stări halucinogene. Poetul este purtat, iar nu el poartă. Prin contrast, poiein( epicul) se construieşte, se face, se gândeşte, se elaborează după un plan intrinsec. Romancierul face, iar nu romanul îl face pe el.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!