Măreția există în fiecare copil

Rating:

Editura: ALL
Traducere: Diana Bădulescu
The Leader in Me este genul de carte care îți crează cel puțin două sentimente diferite: te simți inspirat și dornic să pui în aplicare recomandările din carte, iar pe de altă parte, nu îți poți reprima părerea de rău că sistemul românesc de învățământ pare la ani-lumină distanță de școlile date de exemplu de autori. [Citeste tot Articolul]
Imago: Metamorfoze

Autor: Ludmila Uliţkaia
Rating:

Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Gabriela Russo
Numar pagini: 559
ISBN: 978 606 779-090-0
Densitatea și profunzimea. Iată două repere de care face abstracție, spre marele meu regret, literatura contemporană. Avem de a face tot mai des cu autori care nu se obosesc să pună sens în scriitura lor sau să transmită un mesaj general uman. Ne ciocnim de absurditatea unor bestseller-uri, care peste ani vor deveni exemple de ratare literară. Din tot acest spectru al pieții editoriale, căci avem de a face cu un bâlci al păcatelor literare, este dificil să distingi ceva bun de ceva superficial. E aidoma unei selecții de vin, până să guști un cupaj veritabil, dai peste cap multe pahare. Din fericire, Providența sau poate acel fenomenal noroc cu care suntem înzestrați noi, vânătorii de lecturi, ne scot în față bijuterii cu totul deosebite, chiar și din tumultul papetăriei moderne. [Citeste tot Articolul]
Pâlpâiri: Observații fine, analize nemiloase

Autor: Dan Lungu
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-46-7615-6
„Din om în om, a aflat că părintele e pe toloacă. Dimineața avusese o mică slujbă de sfințire a sălii de biliard, nou-deschisă în incinta bufetului din localitate. Preasfinția sa nu putea lipsi de la eveniment, cu atât mai mult cu cât lucrarea este realizată pe fonduri europene, într-un proiect dedicat învățării și specializării tinerilor din mediul rural. De acolo, s-a deplasat la doamna Didina Covrig, pe care o mai împărtășește din când în când. Într-adevăr, cetățeanul Vasilică Cernavodeanu, șofer pe ambulanță, l-a găsit pe sfinția sa pe imaș. Acolo erau adunați mai mulți fii ai satului, veniți din cele patru zări ale lumii, dar mai ales din Italia și Spania. Îl așteptau încă de la prânz, alături de mașinile lor proaspăt spălate și frumoase, cumpărate la mâna a doua, dar în stare foarte bună, fiindcă occidentalii au șosele faine și au mare grijă de mașina lor. Preotul oficia o slujbă de sfințire a autoturismelor fiilor satului, astfel că în jur de optsprezece capote stăteau săltate, ca stropii de aghiasmă să ajungă până la motor, fiindcă acolo poate apărea defecțiunea cea mai gravă. Părintele stropea din belșug, ridicând mâna cât de sus, ca harul să se împrăștie peste tot. Fiii îi pupau pe rând cucernic mâna. În coada mașinilor era și un fiu cu o bicicletă de curse, voia și el binecuvântare fiindcă își dorea din toată inima să câștige un concurs regional de ciclism în nordul Italiei. Părintele a sfințit-o și pe ea, cu aceeași mărinimie cu care episcopul a sfințit rachetele rusești S-400.” [Citeste tot Articolul]
Suspine tandre: Dragoste și iertare, prin muzica de clavecin

Autor: Yōko Ogawa
Rating:

Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Magdalena Ciubăncan
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-779-421-2
Odată cu Profesorul și menajera am adăugat cu încredere pe lista dedicată literaturii japoneze și numele scriitoarei Yōko Ogawa. M-a cucerit cu sensibilitatea prozei, prin delicatețea cu care își construiește personajele, pe care le înzestrează cu o puternică forță interioară.
În romanul Suspine tandre am regăsit cu bucurie aceleași trăsături care m-au atras la proza lui Ogawa. De această dată, trioul inedit este format dintr-o artistă caligraf, un fabricant de clavecine și ucenica sa. [Citeste tot Articolul]
Depression. A very short introduction

Author: Mary Jane Tacchi, Jan Scott
Rating:

Publisher: Oxford University Press
Year: 2017
Pages: 132
ISBN: 978-0-19-955865-0
„In sooth, I know not why I am so sad,” says Antonio in the Merchant of Venice. However, he was by no means the only depressed Shakespeare character: if Hamlet or Macbeth had seen a modern doctor, they would have been prescribed antidepressants. Dante begins the Divine Comedy: „Midway on our life’s journey, I found myself in dark woods, the right road lost.” So, clinical depression seems to be as old as the human condition itself and it has a very fascinating history that spans the history of human knowledge and development. [Citeste tot Articolul]
„De ce scriem” – evreii și visul american

Autor: Philip Roth
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Radu Pavel Gheo
Numar pagini: 636
ISBN: 978-973-46-7594-4
„Plăcerea pură a jocului și seriozitatea mortală sunt prietenii mei cei mai buni: cu ei îmi fac întotdeauna plimbarea la sfârșitul zilei. Dar sunt în relații bune și cu plăcerea mortală a jocului, și cu plăcerea jucăușă a jocului, și cu plăcerea jocului serios, și cu seriozitatea serioasă, și cu puritatea pură. Numai că ultima nu-mi oferă nimic, doar îmi frânge inima și mă lasă fără grai.”
Nu sunt o fană a filmului Lista lui Schindler și de Philip Roth auzisem tangențial. Nu m-a interesat până acum așa-zisa problemă evreiască și deși am admis în sinea mea că Holocaustul a fost o tragedie grotescă în care cruzimea a depășit orice putere de imaginație, nu am studiat în detaliu fenomenul și am evitat filmele văicărețe, deși îndreptățite care se învârt în jurul acestei teme. [Citeste tot Articolul]
O coborâre în abisul sufletului uman

Autor: Tim Johnston
Rating:

Editura: Litera
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Ciprian Şiulea
Numar pagini: 480
ISBN: 978-606-33-2786-5
„El aruncă înăuntru un butuc și îl potrivește cu bățul. De un Crăciun, spune el, nu-mi doream altceva decât un briceag. Din ăla mare, cu o sută de funcții. Un briceag de supraviețuire adevărat. Nu ceream nimic altceva. Taică-miu era pădurar, și nu stătea prea mult pe-acasă, dar când era acasă, voia să se asigure că băieții lui nu devin niște fătălăi cât e el plecat. Dacă plângeam când ne bătea, continua să ne bată până tăceam. Eu îmi doream briceagul pentru că mă gândeam că e ultimul lucru pe care și l-ar dori un fătălău.
Bărbatul privește fix spre foc. Noul buştean sâsâie și șuieră.
Și l-ai primit? spune ea.
El ridică privirea. Ce?
Briceagul.
Nu. Taică-miu mi-a spus: Știu că-ți dorești briceagul ăla, băiete, dar ce fel de tată aș fi eu dacă i-aș da un briceag unui băiat care face pipi în pat, ce fel de mesaj ar fi ăsta? Bineînțeles, mă confundase cu Bobby, fratele meu mai mic, dar nu puteai să-i spui asta. Și nici să-i amintești că el, și nu Bobby, își pierdea cunoștința și se pișa pe el pe canapea.” [Citeste tot Articolul]




