Eva de Cat Bohannon este una dintre acele cărți care nu doar îți oferă informații, ci îți schimbă felul în care începi să-ți privești propriul corp. Ideea ei centrală este puternică și necesară: povestea evoluției umane a fost spusă prea mult timp ca și cum „omul” ar fi fost, de fapt, corpul masculin luat drept normă, iar corpul feminin doar o variațiune secundară. Bohannon mută centrul de greutate exact acolo unde a lipsit: în lapte, în uter, în grăsimea feminină, în naștere, în voce, în menopauză. Nu ca detalii „adiționale”, ci ca mecanisme fundamentale fără de care umanitatea, așa cum o știm, nu ar fi existat. [Citeste tot Articolul]
Fascinația pentru crime, dorința de a urmări în live mode tot ce se întâmplă - iată câteva dintre impulsurile pe care le-a adus digitalizarea mai aproape de tineri în ultima perioadă. Zeci de filme documentare, cărți, podcasturi și mărturii își croiesc drumul spre mintea spectatorilor, lăsând o amprentă gigantică asupra sănătății mintale. Despre impactul acestor industrii de divertisment noir este romanul Penitență de Eliza Clark, tradus la Editura Polirom. [Citeste tot Articolul]
Annie John este un roman aparte, un roman al formării care, deși are dimensiuni relativ reduse, reușește să cultive în cititor o grație aparte, acel ceva pe care nu-l poți neapărat numi, ci trăi mai degrabă. Cu o acuitate tulburătoare, Jamaica Kincaid ne vorbește despre formarea unei identități feminine într-un spațiu tensionat de istorie și de greutatea memoriei celor ce au fost înainte... Da, mi-a plăcut cum nu se poate de mult și l-am citit într-o singură repriză, pentru că nu am putut să las deoparte acest frumos personaj pe nume Annie John. [Citeste tot Articolul]
Liz Moore - un nume deja apreciat pentru felul în care știe să combine suspansul cu drama de familie - aduce în Glasul pădurii (Editura Bookzone) o poveste care îmbină misterul, analiza fină a relațiilor și complexitatea morală. Este o carte pentru cititorii care iubesc romanele cu atmosferă, personaje memorabile și intrigi ce se întind pe generații. [Citeste tot Articolul]
În seara în care am început această carte, m-am asigurat de două ori că am încuiat ușa înainte de a mă pune la somn. Efectiv, povestea mi s-a strecurat în minte pe nesimțite și m-a prins în mrejele ei din care am scăpat abia după ce am citit și ultima pagină. Eu sunt mare fan al thrillerelor, dar trebuie să recunosc că puține au fost la fel de intense precum acesta, puține au fost la fel de întortocheate și „labirintice” - alt secret, altă minciună, altă trădare. Oare cât o mai putea duce autoarea în direcția asta?!?! [Citeste tot Articolul]
Sunt cărți care te țin în priză și cărți care te țin în tăcere. 3300 de perechi de palme face parte din a doua categorie. Nu te lovește din prima, nu vine cu artificii. Vine cu ceva mai greu: cu întrebări. Cu o neliniște care rămâne și după ce închizi cartea. Și, sincer, nu știu dacă am citit în ultimii ani un roman românesc care să vorbească atât de direct, și totuși atât de fragil, despre relația noastră cu istoria. [Citeste tot Articolul]
Există cărți care nu se aleg - ele te aleg pe tine, chiar dacă, după ce-ai început să citești, începi să-ți dorești să nu o fi făcut, căci știi ce te așteaptă. Aproape surorile (Editura Polirom, 2024) este cu siguranță una dintre ele.
Al cincilea roman al lui Cloé Korman retrasează, între 1942 și 1944, itinerarul a șase fetițe - de două ori câte trei surori, plus un bebeluș -, printre care se numără și verișoarele tatălui autoarei, omorâte la Auschwitz în 1944. Proiectul are, prin urmare, o sursă profund personală și dureroasă. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro