Titlu: Profesorul de la Auschwitz
Autor: Wendy Holden
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2026
Traducere: Anca Dumitru
Numar pagini: 360
ISBN: 978-606-097-746-9

Dintre numeroasele romane inspirate de Holocaust apărute în ultimii ani, Profesorul de la Auschwitz reușește să se distingă prin alegerea subiectului său. În centrul cărții nu se află o poveste despre supraviețuire și nicio intrigă construită în jurul unui secret descoperit după decenii - cu toate că, bineînțeles, și astfel de cărți sunt foarte bune. Personajul principal este o figură istorică reală, mult prea puțin cunoscută în afara cercurilor specializate: Fredy Hirsch, un om care a dedicat ultimii ani ai vieții sale protejării copiilor deportați în lagărele naziste.

Cartea este ficțiune istorică, însă fundația ei este profund ancorată în realitate. Fredy Hirsch a existat cu adevărat. Născut în Germania, evreu, și lider al mișcării tineretului sionist, el a devenit una dintre cele mai respectate figuri din ghetoul Terezín și ulterior din Auschwitz. Într-o lume construită pentru dezumanizare, Fredy a încercat să păstreze vie ideea de copilărie. Această dimensiune istorică reprezintă principalul motiv pentru care romanul impresionează și, de la bun început, stabilește o miză emoțională aparte.

Wendy Holden nu inventează un erou idealizat, ci readuce în atenția publicului o persoană reală ale cărei acțiuni au influențat viața a sute, poate chiar mii de copii.

În Terezín și apoi în Auschwitz, Fredy a organizat spații dedicate celor mici. A insistat asupra igienei într-un mediu dominat de boli și de mizerie. A negociat constant cu autoritățile lagărului pentru hrană mai bună și condiții mai suportabile. A încurajat activități educative, spectacole, cântece, desene și exerciții fizice. Într-un loc conceput pentru a distruge identitatea umană, el a încercat să păstreze sentimentul normalității.

Această idee stă la baza întregului roman. Holden nu se concentrează asupra atrocităților, deși acestea sunt imposibil de ignorat. Interesul său principal se îndreaptă către rezistența morală și emoțională, către reziliență.

Cum continui să îi înveți pe copii despre lume într-un loc unde moartea este prezentă la fiecare pas? Cum îi convingi să viseze la viitor când viitorul pare imposibil? Răspunsul oferit de Fredy este impresionant prin simplitatea sa. El înțelege că pentru a fi rezilient și pentru a supraviețui cântărește foarte mult componenta cognitivă, psihică, și nu doar cea fizică. Copiii trebuie să își păstreze speranța, imaginația și sentimentul propriei valori. De aceea îi încurajează să cânte, să recite poezii, să participe la mici spectacole și să își exerseze curiozitatea intelectuală.

Unele dintre cele mai emoționante pagini ale romanului sunt dedicate acestor momente aparent mărunte. În umbra crematoriilor și a fumului care se ridică permanent deasupra lagărului, câțiva copii desenează, învață și râd. Contrastul dintre inocența lor și realitatea din jur devine aproape insuportabil de dus din punct de vedere emoțional.

Fredy Hirsch este portretizat ca un om de o generozitate extraordinară, dar și ca o persoană complexă, cu propriile-i frici și vulnerabilități. Un aspect important pe care Holden îl integrează în poveste este identitatea sa homosexuală. În contextul epocii, aceasta adaugă o altă dimensiune a marginalizării și a pericolului permanent. Fredy aparține mai multor categorii persecutate simultan și trăiește cu conștiința faptului că fiecare dintre aceste identități îl poate transforma într-o țintă.

Romanul reușește și să evidențieze capacitatea sa extraordinară de leadership. Fredy nu mizează pe autoritate, ci pe exemplul personal. Își pune constant nevoile pe ultimul loc și își asumă riscuri care depășesc cu mult ceea ce ar fi fost rezonabil să (nu) facă pentru propria siguranță. De multe ori, impresia este aceea că asistăm la povestea unui om care îi salvează pe ceilalți fără să se mai gândească la propria salvare. Există ceva profund tragic în această dimensiune a personajului, nu? Citind despre el, ajungi să ai sentimentul că întreaga sa energie este investită în protejarea celor din jur. Își asumă rolul de profesor, mentor, organizator, protector și părinte simbolic pentru sute de copii aflați într-un univers al terorii.

Narațiunea alternează între diferite momente ale vieții lui Fredy, ceea ce le permite cititorului să înțeleagă cum s-a format personalitatea sa și de unde provine devotamentul său pentru educație și pentru copii. Aceste capitole reușesc să construiască un portret complet al lui Fredy și împiedică personajul să devină o figură abstractă sau exclusiv simbolică.

Ca multe romane despre Holocaust, Profesorul de la Auschwitz ridică inevitabil întrebarea care apare aproape de fiecare dată când citim despre această perioadă groaznică: cum a fost posibil așa ceva? Chiar dacă au trecut mai bine de optzeci de ani de atunci, amploarea și intensitatea cruzimii continuă să sfideze capacitatea de înțelegere. Cartea nu încearcă să răspundă categoric la această întrebare. În schimb, mută atenția asupra unei alte dileme: cum au reușit unii oameni să își păstreze umanitatea în mijlocul unei asemenea barbarii?

Răspunsul lui Fredy Hirsch pare să fie educația, compasiunea și grija pentru ceilalți. El refuză să accepte că oamenii din jurul său sunt rezumați la niște numere. Îi învață pe copii să își amintească cine sunt și să continue să creadă că viața lor are valoare. Dincolo de calitățile sale literare, romanul funcționează și ca act de recuperare istorică. Milioane de victime ale Holocaustului au luat forma unor statistici în memoria colectivă. Cărți precum aceasta readuc în lumină nume, fețe și destine individuale. Fredy Hirsch nu este una dintre figurile celebre asociate cu această perioadă, iar tocmai de aceea lectura cărții capătă o importanță suplimentară.

Profesorul de la Auschwitz este povestea unui dascăl care a înțeles că uneori cea mai mare formă de rezistență constă în a-ți proteja inocența, a nu-ți uita valoarea, sufletul. O carte dureroasă, foarte dureroasă, o carte emoționantă și profund umană, care vorbește despre curaj într-un sens hai să-i spunem „diferit” de cel obișnuit. Nu despre eroismul spectaculos al câmpului de luptă, ci despre puterea de a le oferi copiilor o oră de liniște, o lecție, un cântec sau un motiv să creadă că lumea va fi, cândva, mai bună. După ce închizi cartea, după ce ai terminat ultima pagină, ceea ce rămâne cel mai puternic în mintea ta nu este imaginea lagărului, ci imaginea lui Fredy Hirsch însuși: un om care a refuzat să lase întunericul să aibă ultimul cuvânt.

Text scris de Andrei Cioată.