Când mitologia devine istorie, iar istoria beletristică
Scris de Alice Teodorescu • 16 May 2011 • in categoria Roman istoric
Autor: Steven Saylor
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Iuliana Hiliuță
Numar pagini: 339
ISBN: 978-973-724-340-9
Mitologia și istoria Romei se împletesc și se construiesc prin modul în care se croiește destinul familiilor Potitius și Pinarius.
De la presupusa etimologie a rumei, la legende precum întemeierea cetății de către Romulus și Remus sau răpirea sabinelor și până la prezentarea unor figuri istorice precum Tarquinius sau Gnaeus Marcius devenit Coriolanus, romanul urmărește linia istoriei cunoscute a Romei antice printr-un artificiu ingenios, acela de a prezenta destinul a două familii înrudite, Potitii și Pinarii, care se pare că ar fi apărut în diverse scrieri istorice ca întemeietorii cultului lui Hercule. Începând cu figurile unor nomazi pe drumul sării și cel al fierului, până la anii de regat și apoi republică a Romei, primul volum din Oameni și semizei trece de la firescul de zi cu zi la superstițiile, apoi tradițiile care au marcat spiritualitatea latină și care au reprezentat motivația pentru acțiunile lor războinice și nu numai.
În vremea regelui Romulus, oamenii îi spuneau Câmpul lui Mavors, fiindcă așa i se spunea zeului Marte în timpuri străvechi – Mavors. / Și ce putem învăța din acest exemplu? / Că denumirile și cuvintele se pot schimba în timp – de obicei, devin mai scurte și mai simple -, dar zeii sunt eterni. , astfel explică Steven Saylor, prin vocea unui copil, într-un moment important al romanului, devenirea pe care el o prezintă în puncte cheie, raportându-se la modul natural în care întâmplări ajung să inspire credințe în timp. Scriitura romanului este una simplă, care, însă abundă în detalii de natură istorică și mitologică, dar care sunt încadrate în contextul vremii, fie că vorbim despre animismul nomazilor care se închinau numinelor pentru îmbunare, fie că analizăm cum au fost create funcții precum cea a lictorilor, senatorilor, tribunilor sau consulilor.
De asemenea, Saylor își demonstrează creativitatea prin crearea unui sentiment de autenticitate pe tot parcursul romanului, urmărind descendența Potitiilor și personajele importante ce se nasc în acea familie, jucându-și rolul în construirea Romei, alături de personalități ”marcante” în istoria știută din cronici. Exemple grăitoare sunt multe de-a lungul romanului, amintind dintre acestea crearea zeului Fascinus (zeul protector al familiei Potitiilor), explicarea științei divinației prin urmărirea zborului vulturilor și transformarea unor fapte mai puțin obișnuite în legende, doar prin trecerea timpului (istoria Larei și a lui Tarketios sau a Potitiei cu Hercules) sau devenirea unor ”personalități” precum Romulus sau Coriolanus.
Deși este un mecanism îndelung studiat de către specialiști în mitologie, semiotică, antropologie sau sociologie, Steven Saylor reușește, prin beletristică, să aducă o perspectivă ”realistă” asupra Romei antice, tocmai prin aceste artificii ale verosimilului de gen și de nume – faptul că este un roman istoric, că respectă numeroase date și nume atestate în istorie, că prezintă hărți la începutul fiecărui capitol ce prezintă schimbările survenite în geografia și denumirile celor Șapte Coline și, mai ales, că arată un arbore genealogic al Potitiilor care se întrepătrunde cu figuri celebre ale istoriei antice, toate vin în sprijinul acestei ”metode” aproape arheologice de a mitiza și fabula prin imaginarea unei realități posibile.
De la patricienii Potitius și Pinarius, a căror legendă este amintită de Titus Livius în Ab Urbe Condita , Steven Saylor transformă date trunchiate într-o istorisire ce abundă în crime, trădări, iubiri împărtășite și descendenți demni, acestea devenind ingredientele unei scrieri reușite. Oameni și semizei este genul de roman perfect pentru cei care vor să redescopere istoria Romei antice, cu amendamentul că trebuie să fie vigilenți în a decupa ”adevărul istoric” de ficțiune – romanul ar trebui citit cu o scurtă istorie a Romei antice alături, tocmai pentru a aprecia la adevărata valoare inventivitatea scriitorului în a crea și contextualiza credințe și întâmplări despre care noi am învățat, poate, la școală.
-
Plusuri
naturalizarea faptelor cotidiene ca practici mitologice descrisă cu ingenioziate
-
Minusuri
pasul încet al narațiunii și multitudinea detaliilor ce trebuie parcurse
-
Recomandari
celor ce apreciază literatura latină și poveștile inspirate din istoria Romei antice