Cuşca intelectualilor fără uşi dar cu ferestre

Titlu: Cartografii în tranziţie. Eseuri de sociologia artei şi literaturii
Autor: Dan Lungu
Rating:

Editura: Liternet
Anul aparitiei: 2003
Numar pagini: 77
ISBN: 973-8475-08-2

A măsura un obiect presupune un aparat de măsură, o unitate de măsură şi un măsurător. A măsura arta presupune un artist, arta în sine şi un ochi critic. Dar cine s-ar încumeta ca prin artă să dea măsură lucrurilor? Să impună un balans sau dacă nu, o gravitate? E asemănător momentului în care se citeşte o serie de cuvinte înlănţuite ce descriu într-un mod posibil critic un obiect de artă, să luăm spre exemplu o carte, şi se decide dacă să se citească mai departe, sau nu. Ca acum.

Aş putea să pălăvrăgesc rânduri întregi despre ce-ar putea însemna cu adevărat cartografiile de tranziţie, dar nici n-aş vrea să mă limitez la a trece prin strecurătoare apa de la robinet.

Încep cu concluzia. Dan Lungu trasează linii nu tocmai drepte şi nu tocmai precise, dar potrivit de adecvate pentru a putea descrie conturul unei societăţi intoxicate de o intelectualitate vădit compromisă. Dar poate că am folosit cuvântul „intoxicat” puţin în afara ariei lui semantice. Poate şi „compromis”. Sau poate trebuia sa inversez „societăţii” cu „intelectualitate”. Dar per ansamblu se înlătură într-o mare măsură miturile etno-urbane despre muntele Athos al literaturii şi artei autohtone. Şi toate acestea petrecându-se într-un univers utopic manufacturat îndeosebi într-o uniformă cât 20 de milioane de oameni. Căci „lumea promisă este una a fericirii, egalităţii şi ocrotirii, relaţiile sociale sunt armonioase, bazate pe încredere totală şi dragoste reciprocă.”

Aici Artistul, devenit între timp Unealta „socialismului real”, îşi apără din răsputeri merele de aur împotriva dispoziţiei vrăjitoreşti a statului. Şi deşi numeroşi au căzut pradă ispitelor ameninţătoare, puritatea sentimentului artistic nu s-ar fi pierdut în timp precum vopseaua de pe gard. Artistul se maschează într-un impostor al arsenalului propangadist având comunicarea non-verbală drept armă subtilă cu două tăişuri. Asta desigur până la instaurarea căluşului statal şi numărătorii pe degete a elementelor ofensatorii.

Dar marea schismă a lumii artistice băştinaşe se încumetă a fi partea centrală a cartografiilor. Momentul oportun de separare a androginului artistic în jucatorul pre-modernist şi cel post-modernist. Diferenţierea e cristalizată în concepţia individuală a fiecăruia despre valoarea în artă. Pre-modernistul se complace într-un univers unilateral axat îndeosebi pe numărul de carate a operei scoasă sub ochi critic, iar pe celalaltă faţă a monezii, post-modernistul se află într-o agitaţie accelerată, dotat cu o viteză incontrolabilă şi degete de învârtit bacnote, pe scurt, mai multă publicitate, mai puţină valoare. Precum se zice: după cenzura comunistă, cenzura economistă (economică ar fi corect).

Şi iată cum se poate măsura un obiect numit literatură sau artă prin ochii unei societăţi vindicative (între ghilimele). Fără doar şi poate Dan Lungu surprinde aproape auto-biografic viziunea mulţimii cu o senzaţie de „live streaming” din zilele noastre. Şi ca să încep (căci am terminat la început): de multe ori trăieşti cu darea de seamă că seria de întâmplări mai mult sau mai puţin fantastice din „cartografiile de tranziţie” nu şi-au schimbat pe parcursul anilor decât graniţele geografice.

E-book gratuit !

Descarcă în format PDF