Titlu: Ultimele zile ale aristocrației ruse
Autor: Douglas Smith
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Anca Irina Ionescu
Numar pagini: 487
ISBN: 978-606-793-687-2

S-au scris biblioteci întregi despre Revoluția Rusă, despre sfârșitul tragic la familiei imperiale, despre sistemul de teroare construit și implementat de bolșevici, dar mult prea puțin despre dispariția unei întregi clase sociale în anii dificili ai începutului de secol XX. Cartea lui Douglas Smith vine să remedieze cumva această lipsă notabilă și reușește să descrie într-un mod captivant și bine documentat modul în care aristocrația rusă a fost, efectiv, ștearsă din noua societate sovietică. Un proces tragic care, din păcate, a fost comun spațiului est-european din anii instalării regimurilor comuniste și care a avut consecințe dramatice asupra multor destine umane și naționale.

În prologul cărții, autorul explică foarte clar de ce este important acest subiect: „Distrugerea unei clase întregi nu poate să nu ne stârnească interesul. Dar mai sunt și alte motive pentru a studia ultimele zile ale aristocrației ruse: distrugerea nobilimii a fost una dintre tragediile istoriei ruse. Timp de aproape un mileniu, nobilimea a fost ceea ce rușii numeau belaia kost, „cei de os alb” (un concept similar cu ceea ce noi numim sânge albastru), și furnizase Rusiei lideri politici, militari, culturali și artistici. Nobilii fuseseră consilieri și ofițeri ai țarilor, generali și funcționari ai acestora. Nobilimea dăduse nenumărate generații de scriitori, artiști, gânditori, cercetători și savanți, reformatori și revoluționari. Într-o societate care tot întârzia să-și creeze o clasă de mijloc reală, nobilimea a jucat un rol preponderent în viața politică, socială și artistică a țării, exagerat față de proporțiile sale. Sfârșitul aristocrației a marcat încheierea unei tradiții lungi și demne de toată lauda, care a creat mult din ceea ce considerăm încă și astăzi a fi tipic rusesc, de la marile palate din Sankt-Petersburg, la moșiile care înconjoară Moscova, de la poezia lui Pușkin, la romanele lui Tolstoi și muzica lui Rahmaninov.”

Autorul, fost diplomat american și expert în istoria sovietică, face un tur de forță printr-o cercetare remarcabil de minuțioasă, aducând în fața cititorilor destinele unor familii importante din cadrul aristocrației ruse (Șeremetiev și Golițîn, dar și altele). Această clasă socială a nobilimii nu își mai are locul în lumea nouă construită de bolșevici și orice mijloc de a o elimina (fizic și moral) este folosit în acest scop. Cartea abundă în descrieri ale perchezițiilor, arestărilor, concedierilor, confiscărilor, întemnițărilor, execuțiilor și chiar profanărilor de morminte pe care acești oameni au trebuit să le îndure pentru simplul motiv că se aflau de partea greșită a istoriei momentului.

Este interesant modul în care autorul descrie schimbările la început subtile și apoi brutale pe care le înfruntă aristocrații, după căderea monarhiei: „La moșia Kastcenko din Ucraina, viața părea aceeași ca întotdeauna, cel puțin în exterior. Dar, destul de repede au apărut mici transformări. Schimbările erau greu de definit, greu de specificat, dar, în mod trist, erau inconfundabile...Cei doi vizitii bătrâni ne sărutau mâna cu aceeași cordialitate respectuoasă, dar păreau stingheriți și priveau în jur, ca și când le-ar fi fost frică să nu-i vadă cineva. Din casă au început să dispară lucruri – o eșarfă, o vază, o sticluță cu apă de colonie, servitorii au început să șoptească grupuri-grupuri...când mergeam la plimbare, țăranii nu se mai dădeau la o parte din cărare ca să ne facă loc, ci noi trebuia să ne dăm la o parte”. O lume în schimbare, în care vechile valori morale și sociale se prăbușesc antrenând o violență inimaginabilă cu doar câțiva ani în urmă.

Dincolo de tragedia contextului istoric și a dramelor victimelor acestuia, cartea vorbește și despre adaptare, despre supraviețuire, despre păstrarea speranței și a demnității în condiții imposibile și inumane. Foștii nobili își găsesc cu greu locul în societate și mai ales mijloacele care să le permită să supraviețuiască, acceptând tot felul de munci și situații. Cei mai norocoși dintre ei vor lucra ca traducători, profesori particulari, muzeografi, bibliotecari (uneori, chiar în fostele lor case). Pentru că, așa cum scria Nikolai Ilin, directorul muzeului Rumianțev: „Dacă o bucătăreasă poate, eventual, să conducă statul, totuși nu e în stare să catalogheze cărți scrise în toate limbile europene”. Cuvinte care pot concluziona un întreg secol al cruzimii, absurdității și al Răului în această parte a lumii.

• Plusuri

  Cercetarea minuțioasă a unor surse excelente și variate, unele prezentate în premieră în public.
  Îmbinarea echilibrată de evenimente istorice prezentate obiectiv și mărturii personale ale aristocraților, diplomaților și jurnaliștilor perioadei.

• Recomandari

  O carte excelentă, radiografia unei epoci și a unei clase sociale, care ne arată încă o dată, de ce este important să cunoaștem și să înțelegem Istoria.