Titlu: Epoca mașinilor spirituale. Când computerele depășesc inteligența umană
Autor: Ray Kurzweil
Rating:
Editura: Paralela 45
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Bogdan Chircea
Numar pagini: 528
ISBN: 978-973-47-1445-2

„Universul este un mare mecanism, un mare calcul, o mare simetrie, un mare accident sau un mare gând?” John D. Barrow

Raymond Kurzweil e un tip genial, fără nici cea mai mică urmă de-ndoială, fiind implicat nu doar în prezicerea viitorului, ci și în modelarea lui. Ray este vizionarul și inventatorul american evreu despre care Bill Gates vorbește ca despre unul dintre cei mai importanți experți în domeniul inteligenței artificiale. Considerat de Wall Street Journal un „geniu fără repaos”, numit de revista Forbes „mașina gânditoare ultimativă”, cooptat de Google pentru a lucra pe partea de inteligență artificială, acesta este renumit atât pentru invențiile sale (scannerul de tip flatbed, tehnologii OCR, sisteme de citire a textelor şi de recunoaştere vocală) cât și numeroasele sale previziuni ce s-au adeverit (rolul central pe care îl va avea internetul în viața oamenilor, computerul care va învinge campionii la șah, prăbușirea Uniunii Sovietice). În total, deține 39 de patente și 19 titluri de Doctor Honoris Causa. Până și președintle Bill Clinton l-a onorat, acordându-i în 1999 Medalia pentru Tehnologie.

Religia lui Kurzweil este singularitatea, iar genomul uman devine pentru el un simplu cod, care poate fi analizat, îmbunătățit sau chiar rescris cu ajutorul geneticii, roboticii și a nanotehnologiei. Bazându-se pe legea accelerării inversate, acesta crede cu tărie într-un viitor apropiat în care evoluția tehnologiei va duce nu numai la superioritatea inteligenței artificiale, ba chiar la uniunea dintre om și mașinărie- nașterea unei noi specii bio-digitale.

Primul capitol redă o scurtă istorie a universului, care ține loc de prefață pentru teoriile sale în ceea ce privește viitorul. Autorul începe prin a măsura ritmul de progres al tehnologiei și progresul puterii de calcul, comparându-le, realizând legea timpului și a haosului, astfel ajungând la concluzia că este inevitabil momentul în care inteligența artificială va concura, ba chiar o va întrece pe cea umană. Definind evoluția tehnologică drept o formă de evoluție care se construiește pe sine într-un ritm tot mai alert, sunt de asemenea sondate trendurile care ne-au adus în acest punct al evoluției, dar și alegerile sau problemele cu care ne confruntăm acum și forțele care alimentează mai departe acest progres al tehnologiei. În scopul acestei incursiuni în ceea ce ne rezervă evoluția, o bună parte a textului este structurată sub forma unor conversații între autor și un personaj pe care acesta-l numește Molly și care-i vorbește din viitor.

Cartea lui Ray Kurzweil e fascinantă din nenumărate motive, dar adesea frizează absurdul și nu ține prea mult cont de aspectele etice ale evoluției. Pare nebunie sau naivitate să crezi că omul va putea controla o entitate care-i este cu mult superioară în inteligență. Viața pe pământ nu e (doar) un labirint al durerii, iar răspunsul problemelor noastre nu stă în crearea unor tehnologii superioare. E irațional să credem că putem inventa o entitate care să ne rezolve dilemele. Cât despre fericire sau împlinire (dacă are cineva impresia că tehnologia ne-o poate livra), aceasta este definită de un sentiment al apartenenței, și după cum se poate cu ușurință observa, evoluția tehnologiei a dus mai degrabă la alienarea omului modern, la o comunicare/comuniune tot mai deficitară. Deși tehnologia poate îmbunătății viața individului, are o influență negativă asupra relațiilor inter-personale, creând o scindare a identității omului.

Viitorul, așa cum îl vede autorul acestei cărți, este o utopie. Și chiar de ar fi posibil, cine l-ar dori cu adevărat dacă ar conștientiza ce presupune? Utopia este sinonimul unei epoci a stagnării în care oamenilor le va lipsi motivația de a mai face ceva. Lipsa unui scop e la fel ca pierderea sufletului. Nu trebuie să uităm că umanitatea constă tocmai în acele lucruri pe care le numim imperfecțiuni, iar evoluția oamenirii nu trebuie să depindă de evoluția tehnologiei, acel lucru care ar putea la fel de bine duce într-o zi la anihilarea ei.

Farmecul acestei cărți stă tocmai în acele lucruri care-i lipsesc, în defectele ei, pentru că enervând cititorul, îl determină să-și pună o sumedenie de întrebări:
• Daca inteligența umană e capabilă să creeze o inteligență care să-i fie superioară, care este sau va fi raportul dintre umanitate și creatorul ei, avem la rândul nostru capacitatea de a concura și depăși inteligența care ne-a dat naștere? Sau inteligența artificială creată de noi va prelua frâiele acestei competiții?
• Câți vor dori această epocă a așa-ziselor mașini spirituale odată ce realizează că în comparație cu evoluția biologică, cea tehnologică va fi controlată de o elită care va decide în ce măsură omul de rând o poate accesa și în ce măsură va fi folosită pentru a-l manipula?
• Care e prețul progresului? Odată cu evoluția inteligenței artificiale, vom avea parte fără îndoială de mișcări de rezistență din partea adepților neo-luddismului. Câte vieți vor fi pierdute de apariția unor oameni precum Theodore Kaczynski (Unabomber) în lupta împotriva eroziunii libertății umane datorită progresului tehnologic?
• Probabil că pot fi replicate funcțiile creierului, dar chiar crede cineva că poate fi replicat și acel ceva care ne face umani, pentru a crea o epocă a mașinilor spirituale? Nu e ca și cum ai crede că poți studia anatomia sufletului sau a lui Dumnezeu pentru a-l replica?
• Genetica, robotica și nanotehnologia sunt cutii ale Pandorei. Își poate asuma cineva răspunderea dacă „zeul” creat de acestea nu va fi cel visat de omenire? Există vreo garanție că în cazul în care ceva nu merge bine, îl vom putea opri și băga la loc în cutie?

• Plusuri

  O incursiune în lumea fascinantă a inteligenței artificiale, în termeni nu exagerat de tehnici, o viziune ce îndeamnă cititorul la o meditația profundă asupra conceptului de sine, progres, umanitate.

• Minusuri

  Deși cartea se numește Epoca mașinilor spirituale, dimensiunea spirituală este cel mai absent aspect al acesteia.

• Recomandari

  Nu mă întrebați de ce, veți descoperi singuri, dar după lectura acestei cărți vă recomand insistent cartea lui Nassim Nicholas Taleb, Lebăda neagră.