Titlu: Taina Sfinxului de pe Marte
Autor: Viorica Huver
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 182
ISBN: 978-606-579-658-4

„Pretutindeni în zborul meu mă însoțeau aceste glasuri. Ele veneau uneori deodată, în avalanșă, ca un haos de zgomote și trebuia să le despart, să le clasific… Apoi înregistram, le studiam pe cele noi, le comparam, le grupam. Din păcate, aceste emisiuni sonore rămâneau într-un fel de nepătruns. Erau foarte folositoare pentru astrofizică, erau pasionante, dar nu deslușeam în ele, așa cum așteptasem toată viața, nicio comunicare făcută de vreo civilizație din Cosmos, nicio transmisiune a unor ființe raționale către alte ființe raționale. Rămâneau, poate din cauza mea, a cunoștințelor și a aparatelor mele limitate, simple și întâmplătoare melodii, oricât de răscolitoare ar fi fost aceste înfiorate ecouri ale materiei cosmice. Ultimul drum avea să-mi rezerve însă o descoperire surprinzătoare, cu adevărat extraordinară, tocmai când încetasem să mai sper într-o asemenea șansă.”

A trecut ceva vreme de când nu am mai citit un SF dinainte de ’90. Nu le prefer neapărat celor de după, dar ele au un farmec aparte. Îmi amintesc de copilărie. Nu este, deci, de mirare că Taina Sfinxului de pe Marte m-a atras atât de mult. Deși ediția de față a fost scoasă în 2013, romanul a fost scris în 1967. Pe atunci tehnologia nu era atât de dezvoltată, iar tehnica de calcul era abia la început. Puțini își imaginau ce aveau să aducă anii 2000, motiv pentru care multe dintre scrierile SF din acea perioadă au un iz perimat pentru cititorul de acum. Viorica Huber însă, abordează în acest roman teme mai puțin tributare tehnologiei și mai mult orientate spre mit, legendă și basm. Atunci când sunt receptate semnale trimise de Sfinxul de pe Marte, decodificarea lor devine prioritatea numărul unu pentru oamenii de știință, iar ceea ce descoperă ei este prezentat în carte sub forma a șase povestiri, denumite Meer. În primul Meer este vorba de partea finală a istoriei unei planete care putea susține viață inteligentă, iar în celelalte, de câteva legende și povestiri care circulau pe acea planetă înainte ca ea să fie distrusă.

Motivele literare utilizate de autoare nu sunt tocmai noi, - regăsim, spre exemplu, elaborat într-o formă destul de des întâlnită, motivul extraterestrului civilizator, perceput ca zeitate – însă contextul le face inedite. Ordinea celor șase Meer nu este întâmplătoare. Primul, Exodul spre stele, ne oferă detalii despre civilizația care a construit Sfinxul de pe Marte (care în Meer este denumit Irr) și despre destinul ei. Exodul spre stele este motivat de un război planetar care are ca efect întârziat distrugerea planetei (motiv des întâlnit în literatura SF a vremii), iar Irr-ii sunt releele de comunicare între navele spațiale care au părăsit planeta.

Un alt Meer povestește întâmplările echipajului uneia dintre navele spațiale, care a ajuns pe o planetă cu viață inteligentă (Terra?). Celelalte Meer-uri sunt legate de Arr, planeta pe care civilizația respectivă a distrus-o prin războiul planetar: „Următoarele patru legende nu se mai referă la faptele sau la eroii de până acum. Ele sunt, se pare, legende sau povești din vechea lume de mituri de pe Arr.” Autoarea se distanțează astfel de subiectele de care se făcea uz la vremea când a fost scris romanul, pentru a se refugia într-o literatură pe care, se pare, o stăpânea foarte bine: cea a basmelor și a miturilor. Aflăm din pagina de prezentare a autoarei că, la 10 ani de la absolvirea Facultății de Litere și Filozofie, în 1960, a publicat un volum intitulat Basme țigănești, care a câștigat, 17 ani mai târziu, Premiul Asociației Scriitorilor din București, după ce fusese interzis din cauza schimbării politicii guvernului comunist cu privire la minorități. Alte scrieri ale autoarei includ scenarii de film pentru copii, ceea ce sugerează o aplecare spre literatura fantastică și spre basm.

Cele patru basme care încheie cartea, Povestea lui Xivor, Lur și fata din Heliu, Pluriobs și Astralofagul sau lupta solarienilor Electropirații conțin elemente de basm și mitologie – cum ar fi căutarea darului perfect (viața eternă sau iubirea perfectă) – care există și în basmele din literatura română, precum Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte sau Povestea lui Harap-Alb, ori elemente din repertoriul literaturii SF internaționale – cum ar fi mitul eroului extraterestru civilizator sau mitul călătorului în timp. Tehnologia este lăsată deoparte în aceste patru Meer-uri, iar acțiunea devine mai mult fantastică.

Taina Sfinxului de pe Marte este una dintre cărțile SF din anii ’60 pe care mi-a făcut o deosebită plăcere să o citesc acum, după ce deja m-am obișnuit cu noile tendințe ale genului. Deși este o colecție de povestiri și nu un roman de sine stătător, lectura m-a fascinat datorită elementelor fantastice și mitologice strecurate în scriitură.

• Plusuri

  Taina Sfinxului de pe Marte este o carte SF care poate să fascineze, în ciuda faptului că a fost scrisă cu aproape 50 de ani în urmă. Se citește foarte ușor si dă senzația lecturării unei cărți de povești.

• Minusuri

  Deși nu este un SF tehnologic, există anumite exprimări care acum par oarecum hilare, în special când vine vorba de raportarea la tehnică.

• Recomandari

  Cartea este, cred eu, destinată mai mult colecționarilor de literatură românească SF. Edițiile vechi ale cărții probabil că sunt foarte greu de găsit. Fiind într-o oarecare măsură o colecție de basme, o recomand și celor care nu sunt atrași de acest gen.