Angoasa în culori
Scris de Marinela Gheorghe • 11 August 2017 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Lisa Strømme
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Irina Bojin
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-779-177-9
Cum ia naștere un tablou? Ce sentimente, stări și emoții stau la baza lui? A apărut în urma unor evenimente din viața personală a pictorului? Deseori am avut astfel de întrebări atunci când priveam un tablou. Iar o carte precum „Fata cu fragi” vine cu un răspuns literar impresionant.
Plecând de la crâmpeie de realitate, Lisa Strømme crează o întreagă poveste în jurul pictării celebrului tablou „Strigătul” al lui Edvard Munch. Totul este relatat prin ochii unei simple servitoare, Johanne, însă care dă dovadă de talent artistic și multă sensibilitate. Ea este „Fata cu fragi”, pricopsindu-se cu această poreclă după ce a fost pictată de către Hans Heyerdahl ținând în mână un coșuleț cu fragi (tabloul există în realitate).
Sursă foto: https://fineartamerica.com
Johanne ajunge să slujească în casa familiei Ihlen. Inițial urăște acest lucru, deoarece pentru ea însemna sfârșitul copilăriei și al libertății. Nu mai are timp să facă ce vrea, nu mai poate să se plimbe hai hui prin natură. Acum are responsabilități și corvoada muncilor fizice care îi nenorocește mâinile.
Se va refugia însă în pictură, acolo unde poate să fie liberă, să fie ea însăși. Atrasă de nevoia de a picta, se va apropia de Edvard Munch, pictor singuratic și sărac, iar el o va ajuta să își cultive talentul. O va invita în grădina lui, îi va oferi din puțina lui pânză și vopseluri și o va încuraja să picteze ceea ce simte. Să redea sentimentele și stările interioare prin culori și forme.
„Trebuie să pictezi ceea ce vezi cu adevărat, să pui sentimente adevărate în ceea ce pictezi. În momente diferite, vezi aceleași lucruri cu alți ochi; într-un fel le vezi dimineața, și în alt fel seara. Iar felul în care vezi depinde și de starea ta sufletească, nu crezi? [...] Stările sufletești se schimbă. Gândurile se schimbă, a zis. Viața din afară și cea lăuntrică sunt legate. Lumea exterioară se schimbă în funcție de sentimentele noastre. Asta e ceea ce vreau să exprim. Așa cum Dostoievski pătrunde în adâncurile sufletului cu vorbele lui, la fel vreau să pătrund și eu în acele adâncuri, dar prin arta mea.”
La rândul lui, romanul este structurat prin intermediul culorilor, având la bază citate din „Teoria culorilor” de Johann Wolfgang von Goethe, iar personajele, stările și acțiunea sunt toate redate prin magia nuanțelor și a combinațiilor dintre ele.
În timp, Johanne își va schimba părerea în ceea ce privește rolul ei în casa Ihlen. Se împrietenește cu mezina familiei, Tullik, singura care o va considera egala ei, fără să țină cont de statutul social sau financiar care pentru alți oameni ar fi contat atât de mult.
Iar Tullik se va îndrăgosti fulgerător de Edvard Munch, ale cărui tablouri erau considerate… păcătoase.
Idila dintre Tullik și pictor nu este privită cu ochi buni de către familia acesteia, desigur. Însă pentru Tullik, nimic nu reprezintă o opreliște. Consideră că doar ea îl poate iubi cu adevărat și că sentimentele care îi leagă sunt mult peste cele obișnuite. Iubirea lor trece într-un spațiu abstract și sublim, în care nici o interdicție de ordin mundan nu îi poate tulbura.
Pasiunea pentru el o va trage într-un abis dezolant, deseori creionat în operele lui. Edvard îi dedică picturi, i le oferă cadou, iar fata le ascunde în spatele dulapului ei cu haine. Modul în care el o pictează reprezintă fie întruchipări ale frumuseții ei, fie premoniții ale emoțiilor și stărilor ei de spirit.
Iar în momentul în care Tullik va suferi din cauza izolării de Munch, se va naște „Strigătul”. Tabloul care va reda angoasa existenței umane îngrădite și a neputinței în fața sorții.
„De cum am văzut-o, am auzit un sunet. Un vaiet? Un geamăt, cum scotea Tullik noaptea. Munch colorase întreg cerul vălurit. Acum avea o culoare vie, roșu ca sângele vârstat cu auriu strălucitor. În cer era încadrată o formă eliptică prelungă, asemănătoare cu un ochi care mă spiona. Fiordul era ultramarin puternic, tivit cu linii curbe, negre, iar bărcuțele minuscule din depărtare se apropiau primejdios de tare de vârtejul galben din mijlocul apei. Totuși, cel mai izbitor detaliu era silueta de pe pod. Nu mai era un bărbat cu pălărie, privind dincolo de balustradă, ci devenise un personaj abstract, care se întorsese cu fața spre noi. Era doar conturat, dar tremura ca flacăra lumânării în bătaia vântului. Iar sunetul, vaietul, părea să vină de la această siluetă, de la această făptură aflată pe pod.”
Sursă foto: https://fineartamerica.com
Care va fi soarta tabloului? Care va fi soarta celor doi îndrăgostiți? Lisa Strømme orchestrează întreaga poveste cu multă imaginație și cu un lirism aparte. Iar cartea te prinde în mrejele ei și o devorezi pagină după pagină de fiecare dată când prinzi un moment liber.
-
Plusuri
O poveste de dragoste atipică, de un lirism care îți dă fiori pe șira spinării.
-
Recomandari
Celor care iubesc arta, culorile, pictura, pictorii și poveștile lor de dragoste intense.