Vorbitor în numele umanității
Scris de Alice Teodorescu • 29 September 2014 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Orson Scott Card
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Gabriel Stoian
Numar pagini: 476
ISBN: 978-606-579-763-5

Au trecut 3000 de ani de la Xenocidul Gândacilor. Un Vorbitor în Numele Morților se confruntă cu o civilizație extraterestră, propriile umbre și o serie de crime greu de înțeles. Un roman profund și aproape mistic în care antropologia, umanismul și SF-ul sunt pretextele explorării naturii umane prin intermediul stranietății imaginare.
Conceptul de „vorbitor în numele morților” a apărut din contactele mele cu moartea și cu înmormântările. Am scris pe larg despre acest subiect cu alte prilejuri; ajunge să spun că sunt nemulțumit de modul în care ne slujim de funeralii pentru a modifica viețile defuncților, relatând despre aceștia istorii atât de diferite de viața lor adevărată încât îi mai ucidem o dată. Ba nu, afirmația este prea tranșantă. Să ne mulțumim să spunem că eliminăm anumite lucruri, înfrumusețăm altele și facem din defuncți persoane mult mai agreabile decât au fost în realitate. . Astfel își demistifică alegerea Orson Scott Card într-o mărturisire ce constituie introducerea romanului Vorbitor în Numele Morților . Au trecut 3000 de ani de la Jocul lui Ender (citește recenzia) și de la Xenocidul gândacilor, eveniment considerat acum abominabil, însă pe atunci o necesitate pentru supraviețuirea umanității. O nouă voce se profilează de-a lungul Celor O Sută de Lumi colonizate de aceeași umanitate, o voce umanistă prin definiție, care susține mărturisirea morților – revelarea adevărului absolut despre viața celui defunct și care străbate ani lumină pentru a aduce acest adevăr în prim-plan. Dincolo de a fi o religie, mărturisirea este ceea ce revelează, în fapt, profunzimile naturii umane.
Atunci când pe Lusitania, o colonie catolică trebuie să învețe să conviețuiască cu alteritatea - o nouă specie inteligentă descoperită (porcușori sau pequeninos) – fenomene bizare încep să se dezlănțuie. Moartea unui xenolog (*antropolog) declanșează pe de o parte ostilități, suferință și distrugerea unor destine tinere, iar pe de altă parte necesitatea unei mărturisiri și o nouă călătorie pentru Vorbitor – Andrew (Ender) Wiggins. Acesta este pretextul lui Orson Scott Card pentru a crea un univers marcat de profunde crize identitare, probleme etice și nevoia de izbăvire, dar și de umanism, filosofie și întrebări fără răspuns „corect”. În această din urmă cheie am citit romanul (independent de seria căreia îi aparține), pentru a încerca să cuprind complexitatea sentimentelor lui Ender, pentru a empatiza cu oamenii marcați de tragedie de pe Lusitania, dar și cu pequeninos, o civilizație aparent animistă (în înțelesul limitat al xenologilor lusitani), pentru a-mi imagina noi perspective asupra unor lumi cunoscute, dar necunoscute.
Orson Scott Card creează o scriitură în care antropologia, SF-ul și literatura psihologică se întâlnesc pentru a produce un univers narativ relativ simplu în privința desfășurării acțiunii, însă nivelat din punct de vedere al relativității credințelor umane. Permeând straturile unor lumi stranii (extraterestre) cu sisteme umane de acțiune și gândire, oferind obiceiuri tribale brutale unei specii noi și jucându-se cu noi forme de existență prin evoluție tehnologică (Jane și a sa supraconștiință), scriitorul își provoacă cititorii la introspecție și filosofare asupra naturii reale a speciei numite om.
De la sacrificiu la noi șanse, de la moarte brutală la forme spirituale de renaștere, de la rebeliune la spiritul comunității, de la familii dezbinate la iubire profundă, de la xenologie și xenobiologie la frică și xenofobie, nimic nu pare să scape din universul lui Ender. Este un roman pe care nu am putut să îl las din mână, demonstrându-mi încă o dată puterea SF-ului de a grăi (a se citi mărturisi în sensul Vorbitorului) în numele adevărului… chiar dacă nici pe departe absolut.
-
Plusuri
Filosofia și umanismul ce permează universul lui Ender, complexitatea lumilor construite.
-
Recomandari
Este una dintre scrierile „clasice” ale genului, așa că dacă nu sunteți fani SF, nu o ratați; dacă vreți să încercați o scriere SF, atunci aceasta și romanul care o precedă (Jocul lui Ender) sunt o alegere potrivită