Titlu: Sefarad
Autor: Antonio Muñoz Molina
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Eugenia Alexe Munteanu
Numar pagini: 500

Totul se află în legătură cu tot, ceea ce gîndeşti, ceea ce eşti, ceea ce s-a întîmplat acum 200 de ani, victimele Inchziţiei spaniole, victimele nazismului, ale comunismului, cei cu mintea limpede şi cei cu mintea neclară, cei care au suferit şi cei care au dăruit... toţi sunt împreună într-o singură lume. Nimeni nu te convinge de asta mai bine decît Antonio Muñoz Molina.

Sefarad cuprinde în cîteva sute de pagini schimbările de mentalitate din sute de ani, dar şi constantele „refugiu” şi „persecuţie”. Cele 17 nuvele din Sefarad prezintă destinele unor personaje fictive sau reale, de la Franz Kafka la Primo Levi. Toate au în comun statutul de „refugiaţi” şi ironia destinelor lor. Matricea în care au loc aceste relatări din memorie - şi ştim că memoria nu reproduce, ci recreează - este Sefaradul (Spania) evreilor expulzaţi în secolul al XV-lea. În meditaţia istorică a autorului, se arată cum evreii sefarzi şi-au luat Peninsula Iberică cu ei şi o păstrează în mentalul colectiv, ca perioadă istorică, ca pe „epocă de aur”.

De altfel, fiecare personaj are o „epocă de aur” la care tînjeşte: Milena Jesenska povesteşte, în lagăr, despre dragostea dintre ea şi Franz Kafka; o bătrînă comunistă întoarsă în Spania confortabil capitalistă rememorează cu pasiune „visul socialist” şi momentul în care l-a întîlnit pe Stalin. Toţi cei hăituiţi prin lagăre naziste sau comuniste au avut poate propriile momente de glorie, în care viaţa era cum sperau să fie, cu o tuşă de respectabilitate, una de fericire, una de banalitate. Molina arată, prin trecerile rapide de la normalitate la absurditate şi variaţiile de registru şi stil, cît de brutal se poate schimba totul, pentru oricine, într-o secundă. Cum ar fi dacă trenul în care te afli te-ar duce direct spre moarte?, te întreabă el.

Astăzi nu mai există aproape nimic de aflat despre Holocaust sau lagărele sovietice. Faptele sunt cunoscute, dar nu mai vrem să ştim de ele. O temă astfel „deja fumată”, pusă într-o formă literară dificilă, poate nu e tocmai cea mai bună recomandare de Lectură plăcută! Totuşi, e suficient să ridicăm ochii din ecran (cum ar fi spre mai sus, spre Ucraina, de exemplu) pentru a citi mai atent realitatea şi prin astfel de lentile, mai complexe. O carte precum Sefarad poate fi şi pentru asta utilă: dincolo de toate, existenţa omului e fragilă, teroarea nu îşi alege victimele şi, în mod miraculos, există încă speranţa că istoria va servi drept lecţie.

• Plusuri

  Luciditate şi lirism într-o formă literară excelentă
  O halucinantă punere în scenă a realităţii şi fanteziei,cu graniţe fluide între eu-tu-noi-ei.

• Recomandari

  Sefarad este o carte pentru ochi deschişi