2666 – O carte ca un Roller Coaster
Autor: Roberto Bolaño
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Eugenia Alexe Munteanu
Numar pagini: 1104
ISBN: 978‑606‑771‑002‑1
Roberto Bolano a scris romanul „2666” în ultimii săi trei ani de viață. Autorul a conceput o distribuție în 5 părți a romanului astfel încât ele să apară consecutiv și să asigure viitorul financiar al copiilor săi, A. și B. La un an după moartea autorului, în 2004, romanul apare în formatul unei singure cărți, la sugestia copiilor și a exegetului Ignacio Echevarria, omul cel mai în măsură să ia o asemenea decizie. [Citeste tot Articolul]
Istoria e vie (şi ironică)
Autor: Antonio Muñoz Molina
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Eugenia Alexe Munteanu
Numar pagini: 500
Totul se află în legătură cu tot, ceea ce gîndeşti, ceea ce eşti, ceea ce s-a întîmplat acum 200 de ani, victimele Inchziţiei spaniole, victimele nazismului, ale comunismului, cei cu mintea limpede şi cei cu mintea neclară, cei care au suferit şi cei care au dăruit... toţi sunt împreună într-o singură lume. Nimeni nu te convinge de asta mai bine decît Antonio Muñoz Molina.
[Citeste tot Articolul]
Toate familiile fericite
Autor: Carlos Fuentes
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Eugenia Alexe Munteanu
Numar pagini: 366
ISBN: 978-973-669-923-8
Titlul cărţii lui Carlos Fuentes nu ar putea păcăli pe nimeni- chiar dacă nu te gândeşti imediat ce îl auzi la vorbele lui Lev Tolstoi din Anna Karenina, cu siguranţă îţi dai seama că Fuentes nu ar fi putut găsi atâtea familii fericite încât să scrie o carte. Desigur, o discuţie despre gradul de nefericire (mai mic sau mai mare) al familiior ar fi inutilă, e clar că unora le merge mai bine decât altora. La fel de clar este că fiecare are micile ei probleme şi deci este imposibil să nu remarci ironia din titlu.
Prin urmare ştiam că nu voi citi despre întâmplări tocmai pozitive. Dar speram ca autorul să construiască totuşi ceva frumos- în stilul esteticii urâtului, bineînţeles. Până la urmă nici Anna Karenina nu este o poveste neapărat fericită şi totuşi este o capodoperă. Deci s-ar fi putut întâmpla la fel şi cu cartea despre care vă vorbesc azi.
Din păcate cred că stilul multor scriitori contemporani intră în conflict cu ataşamentul meu faţă de clasici. Spuneţi-mi că sunt nebună (dacă chiar credeţi asta) însă cred că [Citeste tot Articolul]