bookblog.ro

Secătuit

Scris de • 18 September 2008 • in categoria

0Autor: Andreas Eschbach
Rating: Andreas Eschbach - Secătuit rating - recenzii carti
Editura: Rao

Andreas Eschbach - Secătuit - recenzie carti

Pace şi bine!

Criza petrolului!

Puterea ei cea mare pare să fi apus după ianuarie 2008 când cotaţia la barilul de petrol se apropia rapid de 150 de dolari. Acum a coborât sub o sută, deşi prognozele păreau descurajante. Se spunea la începutul acestui an că până în 2010 preţuri de 200 de dolari per baril vor fi ceva normal.

Consecinţe ale crizei

Dar ce se va întâmpla dacă o asemenea criză a petrolului se prelungeşte? - se întreabă eroul cărţii, Markus Westermann, un economist hotărât să rămână în America pornind de la o viză temporară. Are şansa de a cunoaşte un alt conaţional neamţ care se lăuda că deţine o formulă de găsire a petrolului acolo unde alţii eşuaseră, ba chiar credea că petrol se găseşte de fapt în cantităţi incredibile şi că nu s-a exploatat până acum decât o pojghiţă din adevăratele zăcăminte. Metoda sa însă - ca în orice bun roman SF - nu ne este descrisă decât pe ocolite, altfel încât alături de specialiştii din carte, nici cititorii nu vor pricepe în ce ar consta aceasta de fapt.

Revenind la întrebare, oare va fi afectată numai industria de automobile? Cu siguranţă nu. Priviţi în jurul propriei voastre camere. Aveţi alături numeroase obiecte din plastic care provin din petrol. Calculatorul la care scriu presupune petrol. Energia cu care funcţionează. CD-urile. Anumite jucării. "Chiloţeii" în care punem coli de hârtie. Şi lista abia începe. Şi ce constatăm odată cu acest Westermann? Că suntem o civilizaţie bazată pe petrol şi, dacă acesta lipseşte sau se scumpeşte exagerat, criza va lovi toate compartimentele societăţii.

Un scenariu fără "aur negru"

Lucrurile stau rău. Ţările Lumii a Treia intră într-o criză umanitară profundă, fiind lipsite de agricultura bazată pe petrol. Ţările în curs de dezvoltare îşi pierd organizarea economică, legile devin fără consistenţa, clanurile iau în stăpânire zone imense. Statele dezvoltate fac mai bine faţă unei asemenea crize, dar asta numai un an, doi. Apoi aceeaşi sărăcie ca în secolul al 17-lea va fi manifestă peste tot. Fără petrol nu mai sunt posibile miracolele economice şi, vai, s-ar pierde şi internetul, mobilele, televizorul.
Bun. Toţi am trecut prin acea criză imaginată de Eschbach acum un an ca fiind doar teoretică, respectiv apropierea barilului de 150 de dolari.

Povestea este ce e un baril?

De ce nu ni se dau de către televiziuni echivalenţele în litri? Păi foarte simplu. Dacă s-ar şti că un baril are 159 de litri şi s-ar face un simplu calcul, s-ar vedea că azi la 100 de dolari barilul, un litru costă la producător puţin peste o jumătate de dolar. Adică în jur de 1,3 - 1,4 lei. Cum se face atunci că pe piaţă benzinele şi motorinele se învârt în jurul valorii de 4 lei. Costă oare atât de mult transportul şi rafinarea? Conform calcului lui Andreas Eschbach, transportul mai presupune un cent de litru, iar rafinarea maximum 2-3 cenţi. Adică valoarea s-ar ridica cu mare generozitate la 1,7-1,8 lei. Şi restul, te întrebi? Păi restul intră în buzunarele statului - cu o acciză uriaşă, de aproape 2 lei per litru, plus comisioanele intermediarilor. Dacă recalculezi cât face un baril de petrol prelucrat la pompă observi imediat că 4 lei ori 159 fac 636 lei, adică la cursul dolarului de azi de 2,55 face în jur de 250 de dolari per baril. Aceste cifre stupefiază şi te întrebi cum de ne-am putut lăsa manipulaţi în aşa hal de mass-media şi mai ales de jurnaliştii de la televizor? Ce calitate profesională dovedesc dacă prin tăcerea lor lasă să se întâmple un astfel de jaf din propriul nostru buzunar? De ce să mă mai emoţionez pentru creşterile cotaţiilor la baril când eu oricum plătesc de la 250 de dolari per baril încolo?

Rolul exportatorilor

Acum însă eroul cărţii priveşte mai departe termenii ecuaţiei. Cum de îşi permit ţările exportatoare de petrol să-şi furnizeze marfa la un preţ aşa mic? Aflăm cu această ocazie că Arabia Saudită deţine de departe monopolul în lume şi că ea dictează până azi preţurile OPEC-ului. Are cele mai mari câmpuri petrolifere, rezerve estimate pentru mai mult de 100 de ani, posibilităţi de mărire a producţiei mult mai mari decât ce se poate exporta azi. În timp ce în restul lumii estimările sunt mult mai reduse" Multe câmpuri petrolifere din altă parte sunt deja exploatate la maximum, au un randament tot mai scăzut sau presupun costuri mari. E aici un joc de putere între OPEC şi restul ţărilor lumii. Dacă petrolul se scumpeşte prea mult, devin rentabile alte forme de exploatare a sa, de pildă extracţia din fundul mărilor, sau apar ca acceptabile financiar utilizarea de energii alternative (apa, vântul, mareele, energia atomică). Dacă petrolul rămâne la un preţ scăzut, OPEC-ul şi în special Arabia Saudită rămân cei tari pe poziţia de lider şi, în această calitate, pot să obţină o serie de avantaje de neimaginat pentru oamenii de rând. Boeinguri personale, hoteluri de 7 stele precum cel din Dubai, achiziţionarea unor proprietăţi fabulos de scumpe cam peste tot în lume.

Aici trebuie o paranteză.

Specialiştii de la FBI s-au gândit cum să-i lege pe aceşti oameni superbogaţi (- cei de fapt care conduc topul bogătaşilor din lume - statisticile cu Bil Gates ca fiind cel mai bogat sunt false întrucât cei din OPEC conduc de fapt prin familii), de America şi atunci i-au consiliat să investească masiv în SUA şi, cum am aflat uimit, acest lucru s-a întâmplat într-un ritm de 1 miliard de dolari pe zi. Unde s-au dus în mare parte aceşti bani? În locuinţe printre altele, văzute ca investiţii sigure. Cum tocmai America a trecut printr-o criză imobiliară gravă, primii loviţi au fost, pe lângă bănci, şeicii petrolului care pentru a-şi compensa pierderile au ridicat preţurile la extracţie. Şi de aici întreg caruselul de scumpiri deoarece dacă se ridică la exportator preţul cu 2-3 cenţi, pe parcurs ajunge la 30-40 de cenţi.

Rolul statului

Iată un circuit subteran al banilor lumii despre care nu informează niciun ziarist din motive pe care nu le înţeleg personal. Sau nu vreau să înţeleg ceea ce se evidenţiază din studiul ecuaţiei mai departe. Cine are cel mai mult de câştigat din drumul petrolului? După cum putem citi, este chiar STATUL nostru. Acciza sa este de minimum 80 de cenţi per litru. De aceea nu va avea niciun interes de a dezvolta energii alternative, de aceea inventatorii noştri sunt priviţi dintr-o lumină de măscărici tehnici şi lăsaţi să se zbată să caute nişte investitori problematici cărora li se pune imediat pumnul în gură, de aceea permite accesul la astfel de resurse numai monopolurilor şi cartelelor. Formula de "băieţi deştepţi" ai energiei ori ai petrolului ascunde de fapt o politică statală care uşurează buzunarele noastre la fiecare litru consumat de 80 de cenţi. Şi, chiar dacă nu avem maşină, aceşti bani tot ne sunt luaţi prin intermediul biletelor de la transportul în comun, prin taxele pe plasticul produs, prin taxele la energie. Este o suită de taxe revoltătoare.

Imaginarea întreruperii circuitului petrolului

O criză a familiei regale din Arabia Saudită, epuizarea celui mai mare câmp petrolifer al său, panica din lumea financiară pot duce rapid la un colaps economic şi la forme de barbarie. Consecinţe: unii se reîntorc spre natură, alţii se cramponează disperaţi de vechile slujbe într-o lume cu tot mai puţin petrol şi tot mai scump. Abia într-o mare criză a petrolului sunt din nou încurajate de către state soluţiile de energie alternativă - cum am văzut că s-a întâmplat cu prilejul crizei din ianuarie 2008 - dar, după ce vârful de criză a trecut, vocile încurajatoare statale s-au estompat brusc. Acum din nou nimeni nu mai pare interesat de energii alternative, iar maşinile electrice din nou nu se mai dovedesc fiabile. Din punct de vedere economic, cartea "1984" de rescriere permanentă a istoriei se întâmplă permanent. E un fel de Hopa-Mitică. Cum se profilează o criză a petrolului, sunt scoase de la naftalină energiile alternative. Cum OPEC-ul îşi diminuează pretenţiile financiare, cum acestea sunt uitate iarăşi. Dar consecinţele unei asemenea politici a struţului ne avertizează SF-istul până la urmă Eschbach s-ar putea vedea în viitor când o criză de durată a petrolului ar duce la un colaps economic de câţiva ani.

Cifrele mediatice

O problemă la fel de mare este şi cea generată de cifrele utilizate în mass-media. Aflu abia din această carte că din 1982 OPEC nu a mai dat publicităţii niciun fel de date privitoare la exploatarea câmpurilor sale petrolifere. Economiştii merg pe cifrele raportate de către ţările exportatoare de petrol, dar nu au posibilitatea să le confrunte cu cifrele zilnice obţinute din câmpuri. Aşa că se pot face măriri sau scăderi semnificative ale tonelor de petrol doar din cifre, tocmai fiindcă nimeni din exterior şi mai ales presa nu are posibilitatea să le verifice. S-ar putea ca acest tip de secretomanie să fi fost extins şi în celelalte ţări posesoare de aur negru şi estimările pe care le auzim la tot felul de specialişti în dezinformări televizuale să fie departe de realitate. Interesul cel mare este de a se menţine un orizont echivoc - când se profilează o criză a petrolului, când nici vorbă de aşa ceva fiindcă mai sunt rezerve pentru" şi de aici încep neconcordanţele. Fiecare specialist susţine o altă cifră parcă ar fi la un joc de Trivia când este de ghicit o dată. Ba că mai sunt 20 de ani până la epuizarea petrolului, ba în anul 2060, ba în 2100, profeţii ridicole în absenţa cifrelor exacte. Toţi au în discursul lor termenul de estimativ.

Ceva din" substanţa literară

Acestea sunt câteva dintre problemele pe care le ridică autorul german în cartea sa Secătuit. Acum totuşi fiind o carte de literatură, încerc să îi sesisez şi trama artistică. În primul rând, arhitectura sa narativă este construită pe 2 planuri, unul al prezentului protagonistului, Markus Westermann şi unul al trecutului, care presupune o reţea de personaje cu rol în definirea acestei situaţii contemporane de criză a petrolului. Miza cea mare a cărţii este constituită fie de căutarea unei noi metode de găsire a petrolului, fie de identificarea unui combustibil alternativ - gen biodiesel - care să se dovedească ieftin la producţie şi uşor de fabricat.

Romanul este mozaicat la fiecare capitol, are cel puţin 4 sau 5 fire narative aproape independente care permit puncte de vedere diverse asupra problemei petrolului: căutătorul de energii alternative, investitorul, salariatul lipsit de putere financiară, femeia de tip Mara, dezvoltându-se din comerţul cu legume şi produse alimentare, un viitor rege al petrolului din Arabia Saudită.

Ce reproşez cărţii?

Caracterul economic bate deseori substanţa literară a cărţii şi de aceea am avut şi eu tentaţia de a discuta o mare parte din această recenzie în genere despre problema petrolului. Datele furnizate nu ştiu dacă sunt corecte" autorul ne îndeamnă prin intermediul personajului său Markus de a verifica iar şi iar cifrele furnizate oficial, dar el nu ne dă foarte clar indicaţii pentru locul de unde şi-a luat propriile cifre cu excepţia menţionării generale a publicaţiilor "Oil & Gas Journal", "BP Statistical Review of World Energy". Nu ni se spune nici ce a determinat OPEC să întrerupă comunicatele despre cantitatea de petrol extrasă din câmpurile sale. De asemenea cred că lectura mozaicată are în goana de a surprinde cât mai mult din momentele simultane ale prezentului narativ un mare dezavantaj: îi lipseşte spaţiul necesar pentru a dezvolta idei de valoare. Teoria inventatorului Block care afirma că petrolul ar fi provenit din carbonul erelor trecute trece aproape neobservată şi nu are o dezvoltare ulterioară consistentă. Cartea aceasta este de fapt un studiu mascat al crizei petrolului întărit cu fapte istorice şi posibilităţi alternative energetice.

Meritul romanului Secătuit

Se citeşte cu sufletul la gură din cauza informaţiilor primite, nu a acţiunii - aproape inexistente - şi posibil îţi deschide ochii asupra uneia dintre perspectivele fundamentale din care să priveşti economia lumii. Te revolţi o vreme, apoi ridici din umeri şi începi să te întrebi dacă nu e cazul să începi să-ţi faci provizii. Cu orice, începând de pildă cu petrol. Acum cât mai e ieftin"

Ceva de genu"™

Scrisă de Gabriel Adrian Mirea

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. jane spune:

    seamana un pic cu “confessions of an economic hitman”, care mi-a placut f mult. totusi, din cate stiu eu, arabia saudita e pe locul 3 la campurile petrolifere dovedite…
    anyway, mi-a placut recenzia. :)

    raspunde

  2. Ovidiu Miron spune:

    Gabi, trebuie sa deschidem ochii si atunci cand facem provizii. Si stii de ce? Pentru ca noi romanii suntem obisnuiti ca prin “provizii” sa intelegem “economii”. Si cum banii stransi astazi vor valora cel mult jumatate maine, atunci s-ar putea sa luam o decizie proasta. Cred ca trebuie sa traim activ. Adica sa fim informati si sa ne educam in mod continuu. Presa(o parte a ei) a manipulat dintotdeauna. Sunt interesele marilor corporatii la inceput, mijloc si final in toata aceasta ecuatie.

    Autorul e curajos. Pune punctul pe “i” si spune lucruri dureros de adevarate. Sistemul care a fost descris de Orwell in “1984” nu a murit. Doar s-a transformat, s-a vopsit intr-un anume fel care il face mai usor de acceptat. Nu traim in democratie, ci in economie de piata. Atat in SUA, cat si in Romania. Iar statul va ramane intotdeauna o forta majora a economiei “libere” si “perfecte”.

    raspunde

  3. In momentul de fata se doreste ca petrolul sa fie o moneda de schimb, aurul negru, dar doar de forma pentru a devia adevaratele intentii. Este adevarat ca este industria in care se spala si se folosesc cei mai multi bani negrii. Bancile si economiile sunt subjugate acestui miracol, dar numai pentru ca asa se doreste.
    o zi minunata iti doresc

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro