Conflict

Titlu: Pădurea spânzuraților
Autor: Pădurea spânzuraților
Rating:

Editura: Editura de stat pentru literatură și artă
Anul aparitiei: 1956
Numar pagini: 340

„ În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte… Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin Năsăud, serios și impunător, parc-ar fi vorbit cu niște bărbați: “Niciodată să nu uitați că sunteți români!”… Vijeliile vieții îndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-însul rădăcinile cele nepieritoare!... Plăcut este domnului dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor!”

Acestea sunt cuvintele preotului Constantin Boteanu și ar trebui să fie o consolare târzie pentru sufletul chinuit al tânărului Apostol Bologa. Însă acestea nu sunt doar cuvinte de alinare, ci ele poartă în adâncul lor și o admirație imposibil de înăbușit sub teama constantă. Acest preot care, sub ocupația austo-ungară, ține capul plecat și vorbește doar ungurește, umil și smerit nu în fața Dumnezeului său, ci în fața dușmanului, nu își poate reține admirația pentru tânărul acuzat de trădare.

Însă aceasta nu este tema de bază a romanului, ci doar unul dintre conflictele tânărului ofițer, Apostol Bologa. Acesta, cu toată convingerea, condamnă la moarte un fost camarad pentru dezertare și descopera că, de fapt, convingerile nu-și au locul în profanul cotidian și că Dumnezeu este singura certitudine, iar acesta poate fi găsit doar prin iubire.

Drumul spre această descoperire începe printr-o iubire frivolă care îl îndeamnă să se înroleze în armată. Acest loc al morților gratuite îl va împinge să descopere iubirea de oameni, deschizându-i sufletul pentru schimbarea finală ce vine odată cu găsirea interioară a unei iubiri necondiționate pentru altă femeie. Aceasta va fi singura care-i va reda pacea și-i va alina sufletul atunci când este prins trecând granița la inamic, refuzând categoric să lupte împotriva românilor. Însă acest proces evolutiv al iubirii dă naștere unui puternic conflict interior pentru că intră în contradicție cu rațiunea războiului.

Pentru a-i înțelege zbuciumul sufletesc, este important de știut că acest suflet a fost profund influențat de către o mamă foarte iubitoare, extrem de credincioasă și de un tată impunător mai degrabă prin absență, naționalist convins, un om foarte rațional, care a stat la închisoare pentru convingerile sale. Apostol Bologa își moștenește ambii părinți în credințele lor cele mai puternice, de unde se naște și antagonismul dintre mintea și sufletul său, dintre rațiune și simțire. Dacă pe vreme de pace acest conflict ar fi fost doar o dilemă existențială de fundal, războiul îl aduce în prim plan și îl transformă într-un chin permanent.

Discuțiile care au loc între personajele cu diferite convingeri politice, filozofice sau existențiale, sunt deosebit de interesante, iar cartea merită citită și numai pentru acestea. Modul în care fiecare își apără aceste convingeri, unele naționaliste, altele umaniste, egoiste, iar altele chiar șovine, este fascinant. Nu poți să contrazici pe deplin, la fel cum nu poți nici să fii pe deplin de acord cu niciunul. Nici măcar cu Apostol, care reușește să le înglobeze pe toate, dar să le afirme în cele mai nepotrivite momente. Astfel, în timpul unui scurt concediu medical pe care îl petrece în casa părintească, ajunge să fie acuzat că a rupt logodna cu iubita sa, Marta, din cauza că aceasta i-a vorbit ungurește. Este suspectat de către oamenii printre care a crescut pentru că nu discută deloc despre război și, apoi, este pârât de către un prieten din copilărie pentru că acesta își simte mândria rănită în urma unei neînțelegeri pe care o are cu Bologa.

În ciuda faptului că toate izbucnirile și purtările sale creează suspiciune în jurul lui, acestea singure fiind de-ajuns ca să-i aducă o condamnare, el este luat prin surprindere de posibilitatea de a se salva de la spânzurătoare. Ajutat de oamenii care îl iubesc și-l respecta, Bologa ar putea să obțină o sentință favorabilă la acuzația de tentativă de dezertare și trădare, dar el refuză. În urma zbuciumului care îi devastează sufletul și îi obosește mintea pe tot parcursul cărții, la final începi să te întrebi dacă nu cumva înnebunește.

Dincolo de subiectele tratate, cartea este bine scrisă, armonios structurată și impecabilă din punct de vedere stilistic. Ajungi să o citești având convingerea că niciun cuvânt nu a fost pus acolo la întâmplare, că toate înseamnă ceva mai mult decât transpare la o primă vedere, că poartă mesaje profunde ce-ți vor fi revelate imediat ce mai citești încă o pagină. Iar asta chiar se întâmplă, însă în cea mai mare parte, descifrarea rămâne datoria cititorului.