Titlu: Accabadora
Autor: Michela Murgia
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Gabriela Lungu
Numar pagini: 244
ISBN: 978-973-689-557-9

Un roman despre Sardinia rurală, cu magia şi pragmatismul ei.

Cumpără titlul în engleză

Maria Listru, fiica cea mai mică dintr-o familie săracă, este oferită drept copil de suflet Bonariei Urrati. De la cantitate neglijabilă sau chiar povară pentru familia de origine, fetiţa ajunge în centrul atenţiei Bonariei, o femeie singură, bătrînă fără vîrstă. Pentru o vreme, se regăseşte şi în atenţia întregului sat, preocupat de această adopţie ciudată. Însă zvonurile se sting, iar perechea mamă-fiică adoptivă trăieşte o viaţă casnică liniştită. Pentru Maria, copil nedorit, atenţia pe care i-o acordă mama adoptivă este miraculoasă, însă are de descoperit şi lucruri întunecate despre Bonaria.

Cel mai important este probabil misiunea de „accabadora” pe care o îndeplineşte bătrîna pentru cei care o solicită. Ea este o însoţitoare în moarte pentru cei care nu reuşesc să treacă graniţa dintre a fi şi a nu fi. Ritualul misterios de eutanasiere pe care îl practică este dezvăluit fiicei adoptive într-un final, provocînd ruptura dintre cele două, dar şi declanşînd maturizarea fetei.

După o perioadă petrecută pe continent, la Torino, Maria Listru se întoarce în satul natal, dedicându-se îngrijirii mamei adoptive. Într-un fel, Maria însăşi devine o însoţitoare pentru boală şi moarte, în contrast cu oroarea şi furia pe care le-a resimţit cînd a aflat despre darul Bonariei. E o lecţie pe care o învaţă prin confruntare.

Şi pentru cititori această carte scurtă, clară şi la obiect are cîteva lecţii: Cum ar fi că oamenii pe care îi iubim nu sunt perfecţi şi sunt în stare să ne dezamăgească sau să ne trateze cu cruzime. Sau că frumuseţea (bunătatea/mila/compasiunea) e în ochii privitorului. Sau, lecţia cea mai banală: totul este trecător.

Ceea ce apreciez la acest roman nu sunt atît „lecţiile de viaţă”, pentru care este suficient să deschidem ochii şi să privim realitatea din noi şi din jurul nostru, cît claritatea stilului. Este o carte senzorială, care oferă precizie, nu metofore siropoase, şi în acelaşi timp poezie. Una aspră şi lipsită de subtilitate, care transpune perfect o meditaţie asupra legăturii dintre viaţă şi moarte.

• Plusuri

  Stilul limpede, senzorial fără a fi încărcat.

• Recomandari

  Vă recomand Accabadora dacă vreţi să citiţi un roman frumos scris, care nu provoacă şi nu creează disconfort intelectual sau emoţional, dar vorbeşte despre despre lucrurile importante într-o manieră simplă.