Titlu: Parfum de gheață
Autor: Yōko Ogawa
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2024
Traducere: Raluca Nicolae
Numar pagini: 272
ISBN: 978-606-097-493-2

"Picuri de apă izvorând din crăpăturile stâncilor.

Aerul jilav al peșterii.

Bibliotecă bine ferecată în lumina prăfoasă.

Lac în zori, de-abia poleit cu o pojghiță fină de gheață.

Părul unui defunct unduind într-o buclă largă.

Străveche catifea decolorată, încă molatică la pipăit."

Ce au în comun personajele noastre principale, imaginile și mirosurile de mai sus? Iată una dintre cheile de interpretare ale poveștii țesute de Yōko Ogawa, o poveste în care misterul unei morți, istoria nespusă a unui bărbat, dragostea și parfumurile se amestecă la granița dintre real și imaginar. Să nu uităm faptul că amintirile și mirosurile au o conexiune directă, pe care Ogawa o explorează cu empatie și subtilitate în Parfum de gheață.

Momentul declanșator? 

Sinuciderea lui Hiroyuki, parfumier talentat și, într-o altă viață, matematician-geniu, după cum va descoperi, pas cu pas, logodnica sa, Ryōko. Romanul spune povestea unei descoperiri, pe cât de mult vorbește despre ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim de-a lungul timpului, influențați de alegeri care ne aparțin sau nu. În același timp, romanul spune povestea unui doliu, unor vieți alternative, acelor imagini și mirosuri de mai sus, care pot sau nu să existe.

"Trecutul nu-i pierdut. Așa cum nimeni nu poate schimba ceva ce a fost dinainte stabilit, tot așa nimeni nu poate modela trecutul după bunul plac. Așa funcționează memoria, amintirile... chiar și după moartea noastră."

Cu o scriitură lucidă, dar atentă la emoțiile contradictorii pe care personajele le trăiesc, Ogawa transpune ceea ce se simte într-o călătorie în spațiu și timp, prin copilăria logodnicului, aventura sa din Praga, dar și în proximitatea unor locuri familiare devenite brusc srtăine. Recunosc faptul că, adesea, romanul mi-a amintit de atmosfera stranie din Marile speranțe, în special în scenele dintre eroină și mama logodnicului său, captivă în propria memorie, iar alteori m-am trezit judecând Parfum de gheață din perspectiva unui realism magic discret cu veleități de Murakami, într-o Pragă cu păuni, cărți prăfuite și clădiri dărăpănate.

Parfum de gheață este, în cele din urmă, la fel de mult povestea unei vieți recuperate prin amintirile celor ce te iubesc, în care poți fi un alt eu. De citit în liniște, cu atenție la fiecare detaliu, pentru a savura la fel de mult ceea ce se spune și ceea ce nu se spune. 

"De fiecare dată când aduceam vorba de parfum, îmi zicea stânjenit, ferindu-și privirea:

Nu-i chiar așa ușor pe cât îți închipui. Trebuie să te cunosc mai bine. " 

Text scris de Alice Teodorescu.