Titlu: Albă ca Zăpada și roșu bolșevic
Autor: Dorota Maslowska
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Constantin Geambașu
Numar pagini: 257
ISBN: 978-973-707-230-6

Un flux al conștiinței capturat într-un roman. O generație rebelă a cărei voce este „spartă”. O critică socială care merge în profunzime, tocmai prin personajele atipice și subiectul tabu.

Vă mai aduceți aminte de Trainspotting? Un roman tulbure care a dat naștere unui film și mai și.

Dar de Requiem for a dream? Un roman devenit cult care a dat naștere unui film profund și răvășitor.

Cu cele două în minte și un Palahniuk care se prefigura în fundal, am ajuns la Albă ca Zăpada și roșu bolșevic. Preamărit ca un nou astfel de roman de o parte a criticii, complet demontat de cealaltă parte, știam că trebuie să îl citesc pentru a trece dincolo de această catalogare în alb și negru. Dorota Maslowska creează un roman-voce de generație pentru o Polonie postcomunistă destabilizată și rebelă, pentru care drogurile sunt adevărata realitate. Pe de altă parte, drogurile devin pretextul pentru un flux al conștiinței marcat de critică socială și politică, economică și consumeristă.

Albă ca Zăpada și roșu bolșevic este povestea unor tineri văzuți drept rebeli, fără direcție, decăzuți, dar și profund lucizi, dezamăgiți de așa-zisul capitalism progresist, cu viziuni cât se poate de clare, deși în „ceața” drogurilor. Este interesantă abordarea scriitoarei, care descrie scene viscerale, amuzante, complet deprimante sau care frizează absurdul, nu din perspectiva naratorului omniscient, ci din mintea personajului principal, o voce masculină care se pierde și se regăsește în propriul delir. Un roman ca un flux al conștiinței destabilizat, dar care are o logică internă de care devii conștient abia la final și care, bineînțeles, te lasă într-o stare amestecată.

Nu cred că este genul de roman despre care poți spune că ți-a plăcut sau nu, pentru că, așa cum spuneam mai devreme, este genul care să te facă să îl respingi din start sau să nu îl lași din mână până când nu ai înțeles întreaga „halucinație”. Personajele sunt complexe și abundă de „feminități”(Arleta, Magda, Ala) ratate și „masculinități” (Voinicul) voit complexe: Dacă Ala este însă fecioară în realitate, asta n-am aflat-o niciodată personal. Din ce motive, la timpul potrivit. N-am aflat niciodată nici dacă în general e femeie. Căci bănuiesc că mai degrabă nu e. Este ceva intermediar. Pui. Pasăre de casă. Plantă de ghiveci.; …nici măcar nu o să mă mai gândesc dacă există Dumnezeu sau nu, fiindcă chiar dacă a existat, s-a dus de mult la culcare, de vreme ce l-a trimis la Magda pe președintele ăla tembel. Fără aripi, dar cu mapă. Poate nu sfânt, dar cu mălai. Și ăsta e un moment, când, cu o singură mână, dau la o parte mulțimea asta ce se încolăcește supus în jurul cârnatului lor regesc și al cartofilor prăjiți.

Iar partea finală completează această imagine printr-o autoficționalizare și, probabil, autoironizare a personajului Dorota, un fel de funcționară ratată ce ajunge un punct important în viața personajului principal: Masloska, ce e cu tine? Ce e cu expresia asta, ha? Cred că nu trebuie să fii așa supărată pe mine dintr-o dată. Nu trebuie să faci mutrele astea ca și când ar fi o chestiune îngrozitor de serioasă, și viața și moartea separate de cele două părți ale farfuriei.

Albă ca Zăpada și roșu bolșevic este, într-adevăr, un roman halucinant profilat pe fundalul socio-politic alb-roșu, care merge de la comic și ironic la tragic și absurd, combinând momente banale cu momente puternice vizual și emoțional, totul într-un delir de cuvinte și senzații, prin ochii Voinicului.

• Plusuri

  Analiza psihologică, autocritica, critica socială profundă.

• Minusuri

  Fracturarea narativă poate crea senzația unui absurd incoerent, însă dacă urmăriți îndeaproape parcursul romanului, există o anumită logică.

• Recomandari

  Dacă vă plac narațiuni precum Trainspotting, Requiem for a dream sau tipul de romane scrise de Palahniuk, ar trebui să încercați și scriitura lui Maslowska.