Titlu: Un gentleman de ocazie
Autor: Sebastian Barry
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Virgil Stanciu
Numar pagini: 272
ISBN: 978-606-33-3611-9

„Să vă căsătoriţi din dragoste”, ne povăţuia Pappy când eram copii, „altminteri vă veţi trăi viaţa pe Standalone Point şi veţi fi îngropaţi pe Melancholy Lane”. Acestea erau locuri reale din Sligo, unul o limbă de pământ ieşind peste nămolurile râului Garvoge, celălalt, o uliţă undeva în capătul răsăritean al oraşului.”

Aceste vorbe par profetice. Le-am descoperit chiar acum când căutam o introducere reprezentativă pentru acest roman, după ce am terminat povestea.

De ce profetice? Deoarece au atât de mult adevăr în ele. Cât de importantă este dragostea, şi nu orice fel de dragoste, ci una puternică, atunci când porneşti la drum alături de cineva. Trebuie să fie atât de puternică încât să facă faţă celor mai grele încercări pe care ţi le scoate soarta în cale. Altfel, traiul este un chin şi moartea doar un final preconizat. Romanul „Un gentleman de ocazie” vorbeşte uneori poetic, uneori tranşant, despre căsnicie, boală, moarte, depresie, război şi alte lucruri concrete care ţin de viaţa umană.

Jack McNulty îşi povesteşte viaţa ca şi cum s-ar confesa într-un jurnal, iar confesiunea lui se împarte între două planuri: căsnicia şi războiul.

Jack o cunoaşte pe Mai, o femeie debordând de carismă, care reuşește să atragă atenţia oriunde merge. Poartă cu ea o strălucire aparte care îi captivează pe cei din jur, iar exuberanţa ei este foarte puţin estompată de o tristeţe interiorizată.

După moartea tatălui ei, această tristeţe începe să iasă din străfunduri şi să pună stăpânire pe o fiinţă altădată veselă şi sigură de sine. Cei doi se căsătoresc, iar nunta este puţin umbrită de fuga miresei printr-o ploaie torenţială până la casa în care trăise tatăl ei.

Treptat, Mai începe să cadă într-o apatie bolnăvicioasă. Naşte primul copil, însă totul îi pare acum o povară. Iar starea ei psihică fragilă nu trece neobservată. Jack este abordat de o prietenă a acesteia care încearcă să îi deschidă ochii. Femeia îi vorbeşte despre depresie sau chiar boală psihică, însă Jack nu vrea să vadă, nu vrea să audă. Le consideră pe toate exagerări…

Însă marea ruptură dintre cei doi soţi se produce în momentul în care pierd casa care le-a fost lăsată moştenire. Familia se îndatorase foarte mult din cauza unui stil de viaţă exuberant, iar Jack a ascuns acest lucru mult timp, „împrumutând” din săculeţul cu aur al lui Mai. Iar momentul adevărului o va şoca pe Mai, simţindu-se trădată de cel care trebuia să îi fie sufletul pereche.

Odată cu trecerea anilor, boala lui Mai se acutizează, alimentată şi de dependenţa de alcool. Jack bea de asemenea mult, ca să uite şi să nu simtă. Pleacă în război şi lasă lucrurile în această stare.

Războiul este al doilea plan în care se petrece acţiunea, iar pentru Jack devine un adevărat refugiu şi motiv solid să nu se întoarcă acasă. În rarele permisii în care îşi va vizita totuşi familia, găseşte o soţie cu gândurile rătăcite şi două fetiţe nefericite.

O scenă tulburătoare, care îţi rămâne în minte, este cea în care mama îşi biciuieşte una din fete afară, în zăpadă. Jack ia decizia să o trimită pe această fetiţă la bunici, iar cealaltă fetiţă rămâne acasă cu mama. Ulterior, se vor vedea diferenţele dintre cele două: fetiţa crescută de bunici îi va scrie tatălui scrisori optimiste şi detaliate, în timp ce cealaltă îi va scrie rar câteva rânduri lacunare.

Unde au greşit cei doi? Cine a greşit dintre ei? Sau cine a greşit mai mult? Jack are deseori mustrări de conştiinţă şi simte nevoia să îşi ceară iertare în faţa universului. Dar oare care este vina a doi oameni care şi-au unit destinele într-o căsnicie? Cine poate prevedea ce anume va urma?

Romanul de faţă nu vrea să vorbească despre nefericirea în cuplu, ci despre viaţa a doi oameni care s-au îndrăgostit, care au văzut o scânteie unul în celălalt, un acel ceva care i-a atras. Iar fascinaţia rămâne, chiar şi peste ani şi ani, chiar şi peste toate problemele şi încercările vieţii.

„Cum aş putea vorbi acum despre ea fără s-o preamăresc? Ceva se tot limpezeşte, se tot clarifică, aşa că ajung mereu la ea fără să raţionez, la fel ca acum, când mă gândesc la ea în locul acela şi o văd cu ochii minţii, demult, când era tânără şi lăsată singură pe lume de părinţi. Ceea ce văd este o esenţă, în sine singuratică şi izolată, şi totuşi o femeie completă, debordând de talent, muzical, sportiv, inteligentă ca un general, iar ea pare că şade în faţa mea, chiar şi acum când e dusă, dusă pentru totdeauna, reală de parcă aş putea să întind mâna şi s-o ating, atât de puternică, atât de total prezentă, atât de îmbietoare.”

• Plusuri

  O poveste emoţionantă despre oameni, greşelile lor şi vulnerabilitate.

• Recomandari

  Pentru cei care apreciază literatura în care sunt prezentate aspectele realiste ale vieţii, căsniciei, războiului.