Titlu: Carol cel Mare şi Roland
Autor: Allan Massie
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Simona Ceauşu
Numar pagini: 277
ISBN: 978-973-724-325-6

”Crearea unui Imperiu nu este o activitate pentru persoanele delicate şi slabe de înger. Şi cum ar putea fi, de vreme ce îmbracă forma supunerii unui popor de către altul şi înlăturarea unor culturi străvechi? [...] Păgânismul, care îi îndemnase pe saxoni să se creadă un popor liber, trebuia nimicit, iar întregul stil de viaţă al saxonilor, de la naştere până la moarte, din leagăn până în mormânt, trebuia transformat radical potrivit cuvântului marelui rege.”

Allan Massie a conceput romanele cuprinse în trilogia Imperiul fără margini ca nişte basme cărora însă le lipseşte elementul fantastic. Ceea ce face ca poveştile lui să fie foarte aproape de adevăr. Aceste relatări îl au ca povestitor pe Michael Scott, un mare cărturar şi astrolog, îndrăgostit de filosofie, cu o minte foarte deschisă şi modernă pentru începutul secolului al doisprezecelea când el a trăit. Ascultătorul acestor relatări este “băiatul care avea să devină împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic al II-lea”, iar scopul acestora este educarea şi instruirea viitorului împărat.

Al treilea roman al trilogiei, Carol cel Mare şi Roland, este o înșiruire de întâmplări care dezvăluie caracterul celor doi eroi, oferind detalii şi asupra circumstanţelor în care aceştia s-au format pentru a oferi o înţelegere mai profundă asupra personalităţilor celor doi. Ei sunt prezentaţi în mod destul de obiectiv, cu calităţi şi defecte de-o potrivă, oameni reali care datorită curajului şi-a voinţei dar şi a împrejurărilor – ajutaţi poate şi de noroc – , susţinuţi de oameni ce le-au fost credincioşi mai presus de orice, au schimbat cursul istoriei. Charlemagne, ce va fi considerat mai târziu părintele Europei moderne, împreună cu nepotul său Roland, au dus războaie sângeroase şi pline de cruzime pentru a-şi îndeplini voinţa şi credinţa, luptând împotriva sarazinilor şi a saxonilor pe care îi considerau păgâni, alungându-i sau asuprindu-i pentru a le impune credinţa creştină. Aceste războaie au reconfigurat Europa şi s-au transformat în legende cântate de menestreli.

Istoria a fost şi va fi întotdeauna subiectivă. Eroi există doar dacă priveşti din punctul de vedere al învingătorului, altfel nu există decât monştrii. Legendele se clădesc pe fapte reale ce sunt mistificate, dând naştere unor personaje fantastice care şi-au pierdut, undeva pe parcursul repetării poveştii, umanitatea.

Adevărul din spatele acestor povestiri poate fi probat cu documente istorice. Însă ce farmec pot avea astfel de însemnări dacă nu sunt povestite cu măiestrie? Şi tocmai acesta este talentul lui Massie, un povestitor înzestrat, ce şi-a ales ca voce naratoare o figură învăţată şi suficient de deschisă la minte pentru a prezenta faptele petrecute în adevărata lor lumină, într-un mod cât mai obiectiv. Pentru că, deşi vorbeşte de acte pline de vitejie, aceste relatări spun totuşi povestea unor fapte ce nu pot fi lăudate decât dintr-o anumită perspectivă ce justifică actele de cruzime pe care cei doi eroi le-au săvârşit. Faptele lor bune îi spală de ruşinea acestora, însă doar în ochii poporului pe care l-au condus, iar aici Michael Scott pare să piardă puţin din obiectivitate. Însă romanul rămâne unul foarte educativ din mai multe puncte de vedere.

• Plusuri

  divagările filosofice și uneori chiar psihologice, pasajele pline de o înțelepciune universală și atemporală

• Minusuri

  stilul uneori prea simplist al scriiturii ce aduce prea tare a basm pentru copii

• Recomandari

  o lectură plăcută şi interesantă