De la mit, la sine

Titlu: Mitago
Autor: Robert Holdstock
Rating:

Editura: Paladin
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mircea Pricăjan
Numar pagini: 347
ISBN: 978-973-124-836-3

Mitago, acest mult apreciat volum al lui Robert Holdstock, publicat în 1984, propune o călătorie în labirintul înfricoșător al pădurii, loc de spaimă și descoperire. Dar pădurea nu-i doar topos, ci simbol al unui dedal mult mai înfricoșător: profunzimile minții umane.

Cumpără titlul în engleză

Pădurea Ryhope nu este un simplu codru străvechi, ea reprezintă un soi de centru energetic, în care pulsiunile interne ale ființei umane sunt transpuse în reprezentări materiale. Ryhope este populată de personaje mitice, zâne, eroi, bestii. Spre deosebire de celelalte reprezentări forestiere din literatură, a lui Holdstock conține însăși esența inconștientului rasial (așa cum îl numește autorul), adică acele trăiri interioare, care oglindite dau naștere unor imagini ce satisfac nevoile stringente ale unui individ. La fel ca în Golem, celebrul roman al austriacului Gustav Meyrink, unde creatura monstruoasă se naște în ghetoul praghez în urma acumulării de tensiuni la nivelul inconștientului poporului evreu, pădurea Ryhope este un soi de pepinieră, în care sunt cultivate și crescute manifestările imaginarului forestier britanic.

Astfel, mitagoul este o simplă reluare, o umbră: ,,iar noi, chiar acolo, în subconștient, adăpostim pre-mitago – adică imagoul mitologic”. Aceste imagini sunt surprinse ca pe un diapozitiv: în mișcare, dar repetitive și limitate. Eroii mitologici ai romanului au parte doar de o reiterare a destinului ce i-a modelat inițial. Ceea ce îi diferențiază însă, de la un ciclu de viață la altul (căci fiind simple pâlpâiri imaginare, ei beneficiază de o existență perpetuă, circulară), sunt caracteristicile imprimate de tiparul minții ce-i creează.

În acest sens, romanul lui Robert Holdstock îmi amintește foarte mult de codrul sadovenian și de obsesia autorului român pentru acest templu al vieții pure. Pădurea este un sanctuar, de care eroul se apropie la început cu necugetare, apoi cu sfială și, în cele din urmă, cu sfințenie. Mai mult decât topos, ea se transformă în personaj, într-un element viu ce populează și acaparează lumea ficțională.

Dincolo de a fi un roman fantastic, despre o pădure extra-ordinară, Mitago vorbește despre devenire. Nu doar a poporului britanic, ci și a ființei umane, prin eroul Steven. El este mezinul unei familii acum din ce în ce mai dezbinate. Dacă pentru eroii romanelor realiste, războiul este piatra de încercare a maturității, pentru Steven, aventurile din pădurea Ryhope sunt ceea ce s-ar numi inițierea și trecerea spre o nouă etapă a existenței. Maturizarea se petrece la toate nivelurile: fizic, sexual, psihic. Din simplul fiu rătăcitor, Steven devine eroul propriilor întâmplări și scriitorul propriei legende. Spațiu al reînvierii, al purificării, pădurea mitagourilor este un soi de tărâm fantast, asemănător celui din basmele românești, unde Făt-Frumos învinge de fiecare dată balaurul. Steven are și el de trecut o serie de încercări și de confruntat demoni (demoni ce împart același sânge cu el). Beneficiază însă și de ajutoare, în căutarea ,,prințesei”, care de data asta se dovedește a fi o Diana sălbatică – nici pe departe diafana reprezentare feminină din basmele populare –, înzestrată cu toate însușirile unei ființe forestiere, plămădită în și din materia pădurii.

Povestea nu pierde nici la capitolul acțiune. Descrierile de atmosferă și cadru se pierd în scenele dinamice, estompate de observațiile și reflecțiile protagonistului, care deși abundă, nu știrbesc plăcerea lecturii (presupunând că aceasta constă doar în ritmul alert). Întâlnești în primul volum al ciclului Mitago un amestec de poeticitate și brutalitate dur și natural. În final, Mitago este o carte frumoasă prin tematica abordată și maniera de construcție a textului și întrucâtva tulburătoare, căci atinge acel punct sensibil ce trimite, în fiecare dintre noi, la o latură ascunsă a psihicului uman.