Problemele familiale din Paradisul hawaian
Scris de Ovidiu Leonte • 17 January 2013 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Kaui Hart Hemmings
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Nadine Vlădescu
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-689-524-1
„...mă duc lângă soția mea, care arată ca fantoma unei femei. Mă așez lângă ea pe pat. O iau de mână, iar mâna nu mai pare a fi a ei. Îi ating chipul, mă uit la buzele ei, la cutele pe care le fac acestea. O mângâi pe frunte și pe păr [...]. O rog în gând să mă ierte și apoi îmi dau seama că nu e o zeitate și că trebuie s-o spun cu voce tare.”
Kaui Hart Hemmings, scriitoare americană născută în Hawai’i, aduce în prim plan cu Descendenții lumea insulelor, diferită de ceea ce literatura americană continentală ne-a obișnuit până acum. Ultimul dintre statele care s-au alăturat SUA, Hawai’i este profund tributar sistemului tradițiilor moștenite din perioada pre-americană. Nu doar numele – pe care oamenii insulelor le poartă cu mândrie – dar și obiceiurile sunt greu date uitării. Dacă societatea prezentată în literatura americană apare într-o oarecare măsură sterilă cititorului european, în Descendenții personajele au substanță, interacțiunea dintre oameni se conturează într-o manieră informală, mult mai apropiată de cea europeană, mai cu seamă cea românească. Chiar dacă nu se cunosc, oamenii se comportă ca și cum ar face-o, fără reticența care se regăsește la personajele altor romane americane. Conflictul dintre generații are altă anvergură, iar familia disfuncțională continuă totuși să se ghideze după reguli funcționale, care îi dau șanse de refacere.
Tema cărții nu este foarte complexă, constituind pentru autoare doar un fundal pe care se vor desfășura o serie de conflicte între personaje și în interiorul lor. Un avocat, direct descendent al ultimei familii regale din Hawai’i, proprietar al ultimei bucăți de pământ hawaian care încă se mai află în posesia unor hawaieni, trebuie să facă față propriilor lui descendenți, două fiice de 10 și 14 ani, într-un moment de cumpănă al vieții: moartea soției sale. Pe lângă această problemă, situația este îngreunată și de apropierea termenului de alegere a unui cumpărător pentru vânzarea pământului moștenit pe care, din lipsa banilor, nu-l poate fructifica decât prin înstrăinare.
Nu-i este ușor să aibă grijă de doi copii, cu atât mai mult cu cât este vorba despre două fete aflate la vârste la care devin greu de controlat, iar pe lângă că mama lor este în comă (urmare a unui accident nautic, moartea ei devenind iminentă chiar la începutul romanului), implicarea lui ca tată în creșterea lor a fost minimă până la momentul accidentului. Pur și simplu, tatăl devine copleșit de fete și depășit de situație. O problemă suplimentară o reprezintă infidelitatea soției, bănuită doar, la început de soț dar dovedită de una din fiice mai târziu. Aceasta pune în mișcare o călătorie la capătul căreia familia, cu serioase probleme de integrare și de adaptare, se va regăsi, se va închega și-și va găsi punctul de stabilitate, care depășește cu mult valorile superficiale americane pe care spuneam la început că le găsim în romanele scriitorilor americani de pe continent.
Fiecare nouă provocare care apare în roman – atitudinea pe care Scottie, fiica cea mică, o are față de o anumită colegă de la școală, problemele pe care Alex, fiica cea mare, le provoacă la internatul unde fusese exilată de mama ei, aflarea identității rivalului său, alegerea corectă a cumpărătorului pentru pământ, rezolvarea conflictului dintre veri cu privire la această situație – scoate la iveală un nou strat al personalității personajului, care de fiecare dată pare depășit de situație, însă de fiecare dată reușește să surprindă printr-o soluție inedită dar foarte eficientă.
Chiar dacă la început pare luat prin surprindere de toate aceste situații – atunci când Alex îi dezvăluie că mama ei îl înșela reacția lui este: „Ar trebui să simt ceva acum, un fior adânc sau o senzație de căldură intensă sau una de apă înghețată curgându-mi prin vene, dar singurul lucru pe care îl simt este că știam deja ceea ce mi s-a spus. E ca și cum panica s-ar fi instalat în interiorul meu. [...] – Ți-a spus ea asta? o întreb. I-ai prins împreună?”, sau atunci când medicul îi spune că nu mai este nicio șansă ca soția lui să își revină, el se gândește: „Vreau să-l ajut. Nu vreau ca el să fie nevoit să spună tot ce are de spus, nu unuia pe care-l știe de-o viață” – până la urmă el acceptă ceea ce se întâmplă fără lamentări patetice și reacționează cu luciditate. Un personaj insolit este Sid, prietenul (nu iubitul) fiicei mai mari, care îi este impus tatălui printr-un șantaj, nu foarte subtil: „O să mă port mult mai civilizat cu el prin preajmă, crede-mă”. Sid le oferă celorlalte personaje o viziune obiectivă a situației, viziune pe care ele nu și-o mai permit.
Matt King, cap al unei familii disfuncționale, „dintr-un motiv sau altul, printr-o împrejurare norocoasă” mandatar al unui testament care ridică o problemă morală ce transcende valoarea financiară a acestuia, este un personaj în care cred că orice cititor poate avea surpriza de a se regăsi. Este nesigur, dar are totuși încredere în forțele proprii și nu dă înapoi. Deși este avocat, când experiența aceasta i-ar prinde bine într-o situație care îl privește direct, lucrurile se complică atât de mult încât riscă să nu facă față. Crede că-și cunoaște soția până în cea mai intimă fibră, dar viața îi dovedește că tot ce cunoștea era ceea ce soția voia ca el să cunoască.
Planurile epice ale romanului, cum spuneam, nu sunt complexe. Însă cele conflictuale pun cititorul în fața unor probleme existențiale care, deși ascunse în trivialitatea „lucrurilor mărunte”, macină omul în permanență, definindu-l ca ceea ce este.
-
Plusuri
Alert și rafinat, Descendenții oferă surpriza unei povești emoționante despre dragoste și viață, despre infidelitate și moarte.
-
Recomandari
Un roman destul de complex, dar în același timp permisiv, vare îl face ușor recomandabil și ca lectură de vacanță și ca lectură de relaxare între două cărți solicitante.