Scris de Moisei Corina • 22 February 2024 • in categoria Lit. contemporana, Eseuri
Anul 2024 este, de bună seamă, anul în care voi cunoaște autori noi, voi descoperi tendințe și curente literare despre care doar am auzit sau pe care doar tangențial am avut ocazia să le descopăr. În această cronică, îmi face deosebita plăcere să supun analizei volumul Niveluri de viață de Julian Barnes, în traducerea inegalabilului Radu Paraschivescu, în colecția Babel a Editurei Nemira.
Julian Barnes este un renumit autor britanic, apreciat pentru contribuțiile sale variate și perspicace la literatura contemporană. Născut la 19 ianuarie 1946, în Leicester, Anglia, Barnes și-a conturat o carieră literară marcată de o explorare bogată a temelor precum memoria, identitatea, dragostea și complexitățile relațiilor umane.
Inițial recunoscut pentru lucrările sale de jurnalist și critic, Barnes s-a orientat către ficțiune. Scrisul său evidențiază adesea o inteligență ascuțită și o înțelegere profundă a naturii umane. Una dintre realizările sale remarcabile este abilitatea de a îmbina cu ușurință evenimente istorice cu narațiuni fictive, creând romane care rezonează atât cu profunzimea intelectuală, cât și cu empatia cititorului.
În Niveluri de viață devenim martorii a trei narațiuni distincte, trei eseuri unite de un fir roșu: consumarea iubirii. Formele amorului sunt diverse: amor pentru zbor, amor pentru emoție și amor dincolo de moarte. Primul eseu urmărește aventurierul britanic, omul care, aidoma lui Icar, își dorește să câștige Cerul:
Zborul cu balonul reprezenta libertatea; într-adevăr o libertate care se gudura pe lângă două mari puteri: vântul și vremea.
Cel de-al doilea eseu este dedicat unei relații fără izbândă, o relație în care nu există decât învinși:
Fiecare poveste de iubire este o presupusă poveste de durere.
Iar ultimul, cel mai sensibil din perspectiva mea, atinge subiectul doliului pentru Barnes, o temă durută despre care acesta decide să vorbească cu naturalețea celui care știe că nu există altă șansă:
Durerea reconfigurează timpul. (...) Durerea reconfigurează și spațiul. Ai intrat într-o nouă cartografie.
Farmecul lui Barnes este în bogăția lingvistică, în felul cum își aranjează propozițiile, ascunzând sensuri care se dezvoltă ca un postgust, aidoma unui gust pregnant de vin. Aceste arome ascunse nu par să fie de înțeles la prima tangență, dar peste exact cinci minute survine acea iluminare: Bingo!
“Toate-s vechi și nouă-s toate” - acesta pare să fie motto-ul întregii cărți. Barnes ne amintește cât de efemeri, cât de stângaci și nesiguri putem fi în raport cu emoțiile copleșitoare pe care le trăim. Fie acolo, sus în înaltul cerului, fie jos, printre muritori, ne așteaptă doar întâlnirea cu finalul, un final pe care ni-l asumăm în cunoștință de cauză și pe care trebuie să-l trăim.
Niveluri de viață este, în umila mea părere o carte despre căderea din înălțime pe acea muchie firavă a vieții, o confesiune despre cât de durute pot fi căderile, dar și cât de plăcute pot fi urcușurile.
Țin să menționez că veți găsi fermecătoare căldura cu care autorul dialoghează cu voi. Da, exact asta a fost senzația. Că port o discuție cu un prieten pe care îl revăd după o absență îndelungată. Sinceritatea, simplitatea sunt cheile cu care puteți deschide o ușă spre tot ce înseamnă stilistica lui Barnes.
Copyright ©2011 Bookblog.ro