bookblog.ro

Ciutanul, volumul I

Scris de • 30 January 2010 • in categoria

0Ciutanul  recenzie
Desenator: Mihai Grăjdeanu
Scenariu: Mihai Grăjdeanu şi Andrei L.C. Toderaşcu
Roman grafic
Rating: Ciutanul rating - recenzii carti
Editura: Dacica, www.ciutanul.ro
133 pagini
ISBN:978-606-92296-0-6

Nu am fost niciodată bun la fotbal, dar tatăl meu era, ceea ce mă face oarecum să-l simpatizez pe eroul din Ciutanul. Spre deosebire de Mihai Dumitrescu, eu nu a trebuit niciodată să joc la nivel profesionist (şi nici nu sunt protagonistul unei benzi desenate), dar m-am întrebat şi eu dacă talentul se transmite şi cât de mult rol are genetica în vieţile noastre.

Mihai nu este un mare talent la fotbal, în ciuda faptului că tatăl său era considerat unul dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii. Toată povestea se petrece în umbra marelui Ştefan Dumitrescu, care îşi condusese echipa spre Cupa Campionilor şi apoi murise pe teren. Unii au suspectat că marele jucător se droga, dar condiţiile morţii sale au rămas neclare. Câţiva ani mai târziu, fiul său adolescent încearcă să calce pe urmele tatălui, dar din nefericire se pare că îi lipseşte talentul. Nici faptul că este mai mic şi slab decât ceilalţi jucători nu-l ajută.

Ciutanul pare la început o poveste sportivă clasică despre tânărul fotbalist defavorizat care în final depăşeşte toate adversităţile şi câştigă, dar lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Mihai şi mama sa au probleme cu banii şi riscă să fie evacuaţi din apartament, când Mihai este abordat de Ivanov, patronul clubului la care juca tatăl său, care îi oferă un contract avantajos. Oferta este desigur prea bună pentru a fi adevărată, iar Mihai devine un subiect de test pentru proiectul "Phoenix", care se sugerează că în trecut îl transformase pe Ştefan Dumitrescu într-un super fotbalist (înainte să-l omoare).

Manipularea genetică aruncă o perspectivă nouă asupra unei poveşti clasice şi ridică nişte dileme interesante. Pe lângă evidenta întrebare "Este talentul moştenit sau poate fi creat?", putem să adăugăm şi problema moralităţii în sport. În pseudo-articolul de ziar de pe coperta a doua sunt menţionaţi Tom Simpson şi Kelly White, sportivi care au folosit droguri pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şi au plătit scump pentru asta (mai ales Simpson). Avertismentul sumbru pe care Grăjdeanu şi Toderaşcu îl transmit aici este că sportul devine mai mult un teren de întrecere al ştiinţei şi geneticii decât al naturii umane. Nu mai este vorba despre atlet care se întrece pe sine, ci despre oameni de ştiinţă care dezvoltă droguri şi tehnologii mai noi şi mai bune.

Pe lângă problema dopajului apare şi tema transformării sportului în sine. Eu nu am apucat să-i văd jucând pe Maradona, Pelé sau Dobrin, dar din poveştile celor care i-au văzut reiese întotdeauna că erau ceva aparte. Fotbalul în vremea aceea avea o calitate pe care a pierdut-o între timp. Acest lucru este sugerat şi în Ciutanul. La început, bunicul lui Mihai îi povesteşte unui copil despre cum juca Ştefan Dumitrescu, iar în acele flashback-uri fotbalistul are ceva din aspectul şi puterile unui semizeu. Mai târziu Mihai vede la club un basorelief cu tatăl său, în care din nou fotbalistul arată ca un erou grec. Putem compara liniile graţioase în care este redat Ştefan Dumitrescu în flashback-uri şi uşurinţa cu care driblează pe teren cu felul în care sunt desenaţi fotbaliştii care îl necăjesc pe Mihai - jucătorii noii generaţii sunt făcuţi în sala de forţă, muşchiuloşi, grei şi neciopliţi, un fel de goliaţi pe lângă Ştefan Dumitrescu care aici joacă rolul lui David.

Abordând toate aceste teme serioase, autorii au reuşit să păstreze însă şi un umor fin în povestea lor. Ivanov, patronul clubului, arată ca Marlon Brando în Apocalypse Now şi povesteşte că a cumpărat F.C. Eroii cu banii făcuţi din urma vânzării terenurilor. Doctorul care conduce experimetul Phoenix arată ca un savant nebun şi îşi expune planul cu voce tare, ca un antagonist dintr-un film cu James Bond. Copiii dau cu mingea în paznicul şcolii şi după aia fug.

Arta lui Grăjdeanu nu iese în evidenţă la început, dar la o a doua citire am început să-i apreciez calităţile. Panourile sunt detaliate fără să fie prea încărcate, secvenţele de acţiune alternează între panouri late care oferă vederi panoramice ale terenului şi numeroase panouri mici succesive care intensifică acţiunea atunci când cineva face un dribling. Flashback-urile sunt colorate în sepia şi au un aer de nostalgie instantă, siluetele subţiri ale jucătorilor fiind prezentate în poze dramatice, printre care Ştefan Dumitrescu pluteşte fără efort ca un zeu al balonului. Dialogurile sună veridic şi nimeni nu vorbeşte prea mult într-un panou, astfel încât baloanele de text să nu acopere toată pagina. Sună elementar, dar e foarte important. Cea mai mare calitate a Ciutanului este însă ritmul extraordinar. Compoziţia fiecărei pagini este aproape perfectă, scenele se succed fără greşeală, flashback-urile sunt integrate bine în acţiune şi povestea se citeşte de la un cap la altul fără nici un hop.

Nu pot să mă abţin şi trebuie să spun ceva şi despre calităţile fizice ale volumului în sine. De la coperta lucioasă în care pot să-mi văd reflexia la calitatea extraordinară a hârtiei în sine, Ciutanul depăşeşte multe dintre benzile desenate apărute în occident. Mă trec fiori la gândul că este posibil să mai apară asemenea romane grafice româneşti şi viitorul benzilor desenate în România începe să arate promiţător.

Aştept cu nerăbdare următorul volum din Ciutanul. Sunt curios să văd ce se întâmplă în continuare cu povestea, nu neapărat pentru intrigă în sine, ci pentru că vreau să văd în ce direcţie duc autorii dezbaterea natură versus ştiinţă în sport. Sunt şi mai curios să văd dacă Grăjdeanu şi Toderaşcu reuşesc să repete performanţele tehnice din acest volum, pentru că au deja o bază foarte solidă pe care pot să construiască. Şi există mereu şansa ca Ciutanul (regionalism din Dobrogea, pentru cei ca mine care nu ştiu) să convingă alţi puşti să se apuce de sport, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun.

Scris de Cristi Mitran

Categorie: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. sh0b0 spune:

    Ciutan nu inseamna cumva copil? Ca la mine la facultate am niste colegi din Constanta care folosesc foarte des acest termen pentru copil

    raspunde

  2. Scuze ca adaug acest comentariu aici, desi nu isi are locul aici,..e primul loc unde am gasit sa imi spun repede gandul. As vrea sa va transmit felicitarile mele pentru pozitia de top pe care o ocupa acest blog, asta inseamna ca sunt multi cititori de carti in Romania, si asta nu poate decat sa ma bucure. Bravo inca o data!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro