Titlu: Erotikon bizantin
Autor: Hans-Georg Beck
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mihai- D. Grigore
Numar pagini: 194
ISBN: 978-606-579-255-5

Privind picturile bizantine, prin excelență religioase, nu ni se întâmplă în mod frecvent să ghicim trupul omului bizantin. Aspiraţia bizantină spre Divinitate era atât de amplă încât corpul pământesc devenea un balast şi trebuia eludat. Mai accentuat decât în cazul trupurilor masculine reprezentate în frescele şi mozaicurile vremii, corporalitatea femeii bizantine şi întreg apanajul manifestărilor ei sunt încă şi mai ignorate.

În fond, cartea de faţă îşi propune să facă din terra incognita- cum am putea denumi feminitatea bizantină- o terra pacificata în termenii traducătorului Mihai-D.Grigore din prefaţă. În fapt însă, nu se va întâmpla astfel, deşi eseul apare ca fiind erudit şi impresionant. Puţinătatea probelor este de natura evidenţei: ascunsă în iatacuri vreme de un mileniu, femeia bizantină era sortită maternităţii ori rugăciunii. Ei nu i s-au închinat iubiri curtene, nici texte literare, nici şansele erudiţiei precum în cazul doamnelor din Apus.

Prima oară tradus la noi din limba germană, temeinicul eseu al bizantinologului Hans-Georg Beck este fără îndoială un reper în literatura de tip gender mainstreaming. El atestă indirect faptul că nici istoria, nici literatura bizantină nu au preţuit feminitatea şi senzualitatea. Uneori, autorul german înfierează dogma ortodoxă care prin chiar glasurile unui Vasile cel Mare şi Ioan Hrisostom a stigmatizat şi demonizat o Evă păcătoasă prin simplul fapt de-a fiinţa.

,,A fi femeie-i o nenorocire…’’ se plângea frumoasa şi inteligenta călugăriţă Casia (Casiana), poetă din secolul al IX-lea. Să fii frumoasă era un păcat, să nu fii frumoasă era neconsolabil. Cât despre a fi inteligentă, aceasta devenea ceva şi mai sfidător. Prinţesa Ana Comnena în secolul al XII-lea se lamenta la rându-i la fel de amar. Dar imensitatea dramei unei întregi feminităţi refulate a rămas necunoscută nouă. O istorie şi o cultură teologică făcută de către bărbaţi abstractiza femeia în fecioară eternă sau o hulea ca prostituată în cazul celei mai mici pasiuni trupeşti. Cel mai adesea senzualitatea feminină prelua numele curtezanelor vremii care pentru a se salva trebuia să se pocăiască devenind eremite, marii-magdalene sau teodore.

• Plusuri

  Salut excelenta apariţie editorială pe care o reprezintă Erotikonul bizantin de la Nemira căreia i-am apreciat implicit condiţiile tehnice precum şi calitatea traducerii, a culegerii, a adnotărilor.

• Recomandari

  Tuturor celor pasionaţi de tainele istoriei şi de un erotism transfigurat teologic.