Delicii intelectuale „vesele”

Titlu: Ecleziastul vesel
Autor: Andrei Vieru
Rating:

Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 189
ISBN: 978-606-588-602-5

Gânduri eclectice și ironic articulate despre artă, artiști și universurile creative, dintr-o multitudine de perspective care încep și se termină în muzică.

Să posezi este, ca să spunem așa, un „act” negativ. Este o iluzie, de vreme ce, în mod real nu posedăm niciodată nimic.

Să trăiești concomitent în actualitate și în vremuri apuse – de fapt, în două lumi divergente – rămâne o aventură foarte imprudentă. Exotic și inofensiv din punct de vedere esthetic, șocul culturilor îndepărtate e la modă; el constituie fondul de comerț, cum spune francezul, al multor artiști.

Cultura maselor mizează în primul rând pe nevoia noastră de confort. Cultura elitelor ne invită să ne sacrificăm confortul în numele inovației și al nuanței.

Nu știam foarte multe despre Andrei Vieru, doar că este un pianist și muzician „adoptat” de Franța, ca mulți alți artiști români de-a lungul vremii – de aceea, atunci când am intrat în contact cu a sa eseistică, m-am gândit încă din primele momente că voi începe recenzia dându-i cuvântul, pentru a-l „cunoaște” și voi prin ceea ce scrie, analizează, filosofează. Gânduri despre muzică, artă și artiști, literatură, pictură, matematică, geometrie, istorie, politică, de la high la low și de la particular la general, această colecție de eseuri se joacă, interpretează, ironizează cu finețe și aruncă în discuție concepte și conexiuni.

Fie că este în prim-plan un Miles Davis sau un Cioran, un Bach sau un Salinger, Andrei Vieru îi tratează cu pasiune și detașare critică deopotrivă, neferindu-se niciun moment de eul subiectiv și spectrul lui interpretativ. De altfel, nici tatăl său nu scapă privirii critice. Întrucât toate par a fi legate, deși încep și se termină, inevitabil, în și prin muzică, această colecție este despre meta-discurs, meta-limbaj și artă, fie ea pragmatică ori de dragul artei.

Dincolo de toate acestea, transpare o bună cunoaștere a istoriei și a mentalului uman în ceea ce privește talentul, „ce înseamnă să fii artist”, dar și ce înseamnă epoci culturale, influențe sociale etc. Nu scapă atenției „criticului”-filosof-artist nici Freud, Bergson ori dublul tăiș al inconștientului în devenirea/determinarea artistică. O pleiadă de abstractizări și aduceri în concret, cu inteligență ascuțită și ironie adesea sarcastică, Ecleziastul vesel este un volum condensat, care trebuie digerat pe îndelete, dar pe care nu te poți opri să îl savurezi, fiind un adevărat deliciu intelectual.
Foto