Titlu: Jimmy
Autor: Mihai Buzea
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-46-7611-8

Deși n-am citit prea multă literatură românească contemporană (shame on me!), trebuie să spun înainte de orice că mi-a plăcut foarte, foarte mult romanul Jimmy al lui Mihai Buzea. Cum prindeam puțin timp liber, citeam din el, fugeam să iau cartea în mâini. Și ăsta e un semn clar că respectiva carte m-a prins până la obsesie. Am povestit celor din jur despre ea, râdeam citind și îi povesteam prietenului meu despre ea, încât el a ajuns să mă întrebe: Și ce s-a mai întâmplat în cartea aia a ta? Aproape că simțeam că mă uit la un serial și muream de nerăbdare să văd ce-au mai făcut personajele, dar și cum se termină povestea.

Personajul principal nu este Jimmy (a fost puțin confuză pentru mine toată treaba, dar apare și Jimmy, nu vă faceți griji). Eroul romanului este Mihai, astfel că toată povestea are iz de jurnal/autobiografie, dar, fiind roman, rămâne o ficțiune, cel mai probabil cu multă inspirație din viața reală a autorului. Și bine a făcut, fiindcă până la urmă viața chiar bate filmul.

Mihai este un om bun, care a avut ghinionul să se îndrăgostească de persoana nepotrivită. O place pe Bristena, care este fiica unui securist până în măduva oaselor. Adică se crede mai presus de muritorii de rând, pentru că așa a fost formată și educată. Ea învață de la tată să manipuleze oamenii în beneficiul ei, fără nici un fel de remușcări. E un drept al „nobilimii” de care ea aparține, lume în care Mihai nu are acces... decât la nevoie.

Îndrăgostit până peste cap de o femeie inaccesibilă, Mihai face orice i se cere. Sunt momente în care te întrebi cum de a putut face lucrul X sau lucrul Y fiindcă așa i-a cerut ea? Sau cum de a căzut în capcană din nou, cum de a crezut-o de fiecare dată?

Explicația apare cumva mai târziu. Într-una din pauzele impuse de Bristena (când ea își urma propriile planuri, uitând că Mihai există), acesta încearcă să întâlnească alte femei. Însă tragedia vieții lui se rezumă în următoarele cuvinte: alte femei îl plictisesc.

Cumva, în sufletul lui întortocheat, doar viața alături de Bristena are sens. Conștient (uneori mai mult, alteori mai puțin) de statutul lui în mintea și inima (?) femeii pe care o iubea, Mihai nu reușește totuși să se desprindă de ea. Își face rău cu mâna lui, dar este un rău necesar, care îi dă scop în viață și direcție.

Iar Bristena profită cât poate de mult. E greu de știut ce e în mintea ei, dacă e un fin psiholog și își calculează fiecare mișcare și atitudine vizavi de ceilalti, sau subjugarea emoțională a celor din jur este un lucru natural…

Mihai îi rămâne credincios încă din liceu, când o conducea pe Bristena acasă. Ajunge să îi cunoască familia și pe Papa, tatăl securist. Treptat, descoperă că Bristenei îi plăcea să fie înconjurată de cât mai mulți bărbați admiratori și de „proaste”, cum le numește el. Oameni care să o placă, să o urmeze oriunde și să îi facă pe plac. Mihai se simte deseori pus pe planul doi în astfel de grupuri, dar totodată o ajută să aibă parte de ceea își dorește, pentru că altfel parcă Bristena nu mai era ea însăși.

Mihai trece prin febra Revoluției din `89: „La Universitate era un baraj de tancuri, transportoare blindate și alte mașini de luptă, dar militarii erau cu totul dezorientați, ne-am suit pe șenile și-am început să zbierăm că armata e cu noi, în timp ce un țigan tăia cu briceagul felii dintr-o lămâie și împărțea frățește tuturor celor de pe tancul nostru, militari și civili. Și eu, și comandantul ăla de echipaj am mâncat fiecare felia lui de lămâie, fără să ne mirăm de nimic – era un fel de val, ne luase pe toți”.

Iar după Revoluție, lucrurile se schimbă în diverse moduri, și nu neapărat într-un sens pozitiv. Familia lui Mihai începe să aibă probleme financiare serioase, așa că acesta intră în iureșul bișniței din anii `90. Aventurile lui din această perioadă sunt relatate cu un umor amărui aparte, cu lux de amănunte. Te amuzi și totuși ți se strânge inima când afli prin ce au trecut atâția români în vremurile acelea, în încercarea de a supraviețui într-o Românie dezorientată.

Dar cine este Jimmy? Bună întrebare. Este greu de definit. Jimmy apare atunci când Bristena dispare pentru o perioadă nedefinită într-o călătorie în jurul lumii (au fost în jur de doi ani). Mihai își pierde rostul pe lume și intră în cea mai întunecată perioadă a vieții lui. Începe să bea bere multă și mănâncă doar pâine, are probleme cu un picior și nu se duce la doctor, se izolează, își închide telefonul și încet-încet oamenii încep să îl uite. Atunci apare Jimmy, un fel de alter-ego, vocea conștiinței, o voce din capul lui sau o fantomă, cum vrei să îl consideri.

Jimmy este relativ prietenos, el spune că vrea să ajute, însă simpla lui existență îl sperie de moarte pe Mihai. Personajul misterios apare în special în episoadele de beție, între trezie și mangă. Are dialoguri cu el, pun împreună țara la cale și plănuiesc răzbunarea pe Bristena, femeia fără suflet care i-a furat tinerețea și încrederea în inocența dragostei.

Relația dintre Mihai și Bristena este rezumată incisiv de psihologul la care acesta apelează la un moment dat: „Ei, asta-i. S-a întâmplat ce se întâmplă întotdeauna, de când sunt lumea și pământul. Un caracter puternic dă peste un caracter slab, îl preia și-l folosește la diverse mărunțișuri. După preluare nu-l poate lăsa liber, chiar dacă vrea: eliberându-l, l-ar ucide. Cei slabi au și ei dreptul la viață.”

Mihai a rămas fără cuvinte. Eu am rămas fără cuvinte. Și iar mi s-a strâns sufletul pentru acest om care avea atât de mult de oferit și care a primit un mare nimic în schimb…

PS: Nu treceți cu vederea coperta cărții care nu este întâmplătoare: elementele din fotografie au și ele povestea lor în roman.

• Plusuri

  Un stil captivant de a scrie, care îți menține interesul treaz pagină după pagină. O poveste de dragoste atipică, nu e romantică, e crudă și unilaterală, dar deosebită tocmai prin inegalitatea ei.

• Recomandari

  Citiți-o! Eu cred că nu are cum să nu vă prindă stilul lui Mihai Buzea. E o carte care sigur o să vă rămână în minte multă vreme.