Titlu: Essays in love
Autor: Alain de Botton
Rating:
Editura: Pan Macmillan
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 224
ISBN: 9780330440783

Essays in love este jurnalul unei relaţii de iubire, de la primul sărut până la suferinţa provocată de despărţire. Nu vă aşteptaţi ca povestea în sine să vă răscolească sau ca personajele să fie extraordinar construite. Farmecul lecturii este dat de cu totul altceva. Alain de Botton pune accentul în toate cărţile lui pe modul în care introspecţia ne poate ajuta să ne descurcăm mai bine în viaţa de zi cu zi. Aş zice că meritul principal este capacitatea lui de a pune răspunsurile filozofiei în slujba omului obişnuit.

În Essays in love povestea de dragoste este suport pentru analizarea unor aspecte legate de relaţii. Pe scurt, e ca şi cum ai fi in mintea îndrăgostitului şi ai vedea clipă de clipă ce întrebări îşi pune, ce îl frământă, ce îl face fericit. Şi e chiar e amuzant, credeţi-mă!

Se întâlnesc în aer, în zborul British Airlines de la Paris spre Londra. Ca să vă spun cu exactitate, 1: 989.987 erau şansele să primească locuri alăturate. Astfel, subiectul adus în prim plan este destinul, care în niciun domeniu al vieţii nu e mai prezent ca in dragoste. Tratăm cu aşa importantă momentul întâlnirii omului de care ne îndrăgostim încât în mintea noastră e imposibil să fi fost un hazard. Prea se potriveşte totul, prea e ceea ce ne dorim noi. Prea multe coincidenţe ca să fie doar jocul întâmplării. Trebuie că a fost predestinat, ne-a fost scris să se întâmple aşa.

Bineînţeles, realitatea e altfel. Dacă doar un mic detaliu s-ar fi schimbat, povestea ar fi avut alţi actori.

“My mistake was to confuse a destiny to love with a destiny to love a certain person”.

Aşadar, se îndrăgosteşte de Chloe. Şi Chloe se îndrăgosteşte de el. Şi trăiesc o frumoasă poveste, unică în felul ei şi totuşi, cât de asemănătoare cu alte poveşti! Interesantă nu este povestea ci modul în care autorul pune întrebări şi analizează evoluţia în timp a relaţiei: întâlnirea, idealizarea, seducţia, cum spui “te iubesc”, certurile pe subiecte marunte (o pereche de pantofi), nevoia de libertate a fiecărui partener, comunicarea, intimitatea, păstrarea identităţii, ruptura, terorizarea partenerului, disperarea.

M-am regăsit (amintiri, situaţii trăite) aproape in fiecare pagină. Asta este, cred, unul din motivele pentru care mi-a fost greu să o las deoparte. În plus, cartea combină foarte bine stilul ironic şi hazliu cu analiza la rece. Am zâmbit şi m-am amuzat de gândurile şi imaginaţia povestitorul îndrăgostit: “For a moment, I fantasized I might transform myself into a carton of yogurt so as to undergo the same process of being gently and thoughtfully accommodated by her into a shopping bag between a tin of tuna and a bottle of olive oil.”

Fiecare capitol aduce în discuţie subiecte şi întrebări serioase care apar în mintea îndrăgostitului pe măsură ce relaţia evoluează.

* We can’t move in together because of my problem: I have to live on my own or else I melt
* I f she is so wonderful how can she love someone like me??
* Love forced me to look at myself as through Chloe’s imagined eyes:”Who could I become to please her”
* I ‘m afraid of wanting only you
* Resolving our need to love, we do not always succeed in resolving our need to long
* I was not only imaginatively unfaithful. I was also often bored.

Povestea are şi un sfârşit, anunţat prin simptome de tot felul. Planificarea călătoriei la Paris “looks more like a funeral”, comunicarea şi comuniunea se strică (“It’s like there is a wall between us and you refuse to acknowledge it’s there.” - “ I don’t see a wall”) şi încep atacurile teroriste: “You must love me, says the romantic terrorist, I will force you to love me by sulking you or making you feel jealous”.

Sfârşitul relaţiei chinuie şi provoacă multă suferinţă. Pentru că love may be born at first sight but it doesn’t die with corresponding rapidity.

Marele paradox e că ne e groaznic de frică să fim fericiţi cu adevărat. One of love’s greatest drawbacks is that, for a while, at least, it is in danger of making us seriously happy. Ne sperie să ne atingem visele cele mai dragi. Chiar când e vorba de a trăi iubirea cu adevărat. O doamnă pe nume Marianne Williamson spunea că “Our deepest fear is not that we are inadequate, our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness that frightens us.”

De ce păstrăm mereu pentru viitor o mică dorinţă, un vis, o speranţă? Atunci când prezentul este frumos, noi pornim mintea şi colorăm în albastru, verde şi lila un viitor posibil sau cotrobăim după amintiri prin cotloanele trecutului. “If commitment is as a group of eggs, then to commit oneself to the present is to risk putting all the eggs in the present basket, instead of distributing them between the past and the future basket. “

Ne întâlnim şi cu prietenul nostru Freud care ne spune că, de multe ori, refuzăm fericirea tocmai pentru a repeta un anumit tipar din relaţia noastră cu părinţii. Asta ar explica de ce plecăm din relaţii tocmai când totul merge ca pe roate, de ce ne provocăm, inconştient, suferinţă.

Dacă o luăm spre est, înţelepţii orientului ne învaţă că doar în momentul când ne eliberăm de dorinţe putem fi cu adevărat fericiţi. De exemplu, taoiştii ne propun o cale pentru a scăpa de suferinţă: să renutam la aşteptări. Dorinţele sunt cauza tuturor suferinţelor, spun Budiştii. Astfel, cei care se ridică deasupra dorinţelor ating Nirvana, starea de iluminare.

All in all, Essays in love este o carte savuroasa pentru oricine a trecut macar o data printr-o relatie de dragoste. Orice ar insemna asta.

*** Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca British Council